Ia uite ce chestie faina mi-a trimis prietena Dina:
Si daca nu va e de ajuns, cititi cartea cu acelasi nume a lui Mircea Cartarescu. Merita. O recomand cu caldura.
Iarna grea; depepeul sa traiasca
acum 1 oră
duminică, 7 februarie 2010
miercuri, 3 februarie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
Mai vorbim ?! (ep.2- EL)
Ce m-am bucurat ca primisem o camasa de la frate-miu, sambata seara. Imi placea tare mult. Atat de mult ca imi venea sa dorm in ea. Cand am stabilit intalnirea de duminica mi-am spus ca “a picat” chiar de minune.
Eram cam obosit. Trecusem pe la bazin, intr-o incercare (reusita) de a-mi dobora propriu-mi record. Ajunsesem si acasa, ma schimbasem, imi luasem camasa cea noua, mai un fas cu parfumu’ si...fuga la un suc, cafea, sau ce-o fi.
N-o vazusem niciodata. Primisem adresa ei de e-mail de la un coleg de la club,care-mi spusese doar ca e draguta, ca e “libera de contract”, ce mai... ca si mine. Bineinteles ca ea fusese de acord ca eu sa primesc adresa ei, iar in prealabil, schimbasem timid, cateva mesaje. Primul de prezentare, ceva de genul: “hei, am primit adresa ta, deci te am!” “usurel, baiete, ca graba strica treaba” , iar al doilea: “cand, unde, la cat?”
Duminica, ora 20:15. La Carturesti nu sunt locuri. Hm... am ajuns primul. Mai bine. Ea ma stie. De pe cacatu’ asta de blog. Eu pe ea... din pula! N-am de unde. N-a fost timp de sapaturi. E cea mai oarba intalnire de care am avut parte pana acum.
Normal ca ma uit suspect la toate care trec pe langa mine... Intr-un final, se aseaza langa mine.
Prima scanare, facuta dintr-o pozitie incomoda, umar langa umar: imi place parul ei. Imi plac fetele cu parul scurt- carora le si sta bine, si fetele cu parul lung, putin ondulat. Nu am avut nici o prietena asa, desi mi-am dorit. (N-a fost sa fie. Poate... acum?). Ne ridicam, si ii remarc rochita, pe care o recunosc dintr-un alt film, cu alte personaje, si alt scenariu’, pastrandu-se doar regizoru’. E mica de inaltime, e slabuta, e ca un copil pe care nu-l cunosc, dar de care imi vine din instinct sa am grija. Poata ochelari. E foarte draguta. Mignona!
Cautam un loc “de parcare” si pana la urma gasim. Incepem discutiile... nici noi nu stim despre ce. Uau! Au astia o limonada buna... Mie mi se cam inchid ochii... Ma stramb de oboseala. Mi-e frica sa nu fac vreo gafa monumentala, gen Crainic. Ups, cred c-am si facut-o. Si alta, si altele... Iar m-am lansat in teorii de cacat. Dar nu realizez decat dupa. Imi vine sa-mi treg suturi in cur si picioare-n oo. Asta e. Ce pula mea, e prima intalnire sortita esecului? Ma consolez cu gandul. Ma intreb, ce se asteapta o femeie sa intalneasca dupa ce citeste un astfel de blog... Raspunsul nu mi se pare favorabil, mie. Am gafat in seara asta de puteam sa umplu un etaj al mall-ului cu gafe. Ea, saraca se straduie. Cred ca se minte in timp ce vorbesc cu ea ca totul e ok... Ma inerveaza cu termenii ei ba englezesti, ba frantuzesti. Ma inerveaza astia carora le iasa engleza prin romana. Cica “defect profesional”. My ass! (ca sa fiu in ton.)
Eu nu m-am plictisit, dar ea cu siguranta s-a plictisit ascultand atatea prostii. Mi-a bagat cu abilitate batul prin gard... Am stat ceva. Vreo 2 ore. Platesc, ne ridicam si plecam... Facem 10 pasi si...drumurile noastre ar trebui sa se desparta (cred ca definitiv). Pacat. Pare inteligenta, frumusica e... deocamdata ajunge. Ce naiba, e doar prima intalnire, sa nu exgeram.
Ma balbai, ca un scolar, ea imi spune ca masina ii e in partea opusa in care ar trebui sa merg eu. Nici macar nu i-am cerut numarul de telefon, toata seara, iar acum mi se pare tardiv. Pentru ce?
Un gand rapid: futu-i gura masiiii!!!!! Mainile! Am uitat de maini! Tarziu, nu mai vad nimic.
“Ok, deci...” dupa care, deja cu doi pasi si mai departe de mine, si parca grabindu-se sa plece, intoarsa deja pe jumatate, imi arunca peste umar aproape un:
“Ciau. Mai vorbim!”
Eram cam obosit. Trecusem pe la bazin, intr-o incercare (reusita) de a-mi dobora propriu-mi record. Ajunsesem si acasa, ma schimbasem, imi luasem camasa cea noua, mai un fas cu parfumu’ si...fuga la un suc, cafea, sau ce-o fi.
N-o vazusem niciodata. Primisem adresa ei de e-mail de la un coleg de la club,care-mi spusese doar ca e draguta, ca e “libera de contract”, ce mai... ca si mine. Bineinteles ca ea fusese de acord ca eu sa primesc adresa ei, iar in prealabil, schimbasem timid, cateva mesaje. Primul de prezentare, ceva de genul: “hei, am primit adresa ta, deci te am!” “usurel, baiete, ca graba strica treaba” , iar al doilea: “cand, unde, la cat?”
Duminica, ora 20:15. La Carturesti nu sunt locuri. Hm... am ajuns primul. Mai bine. Ea ma stie. De pe cacatu’ asta de blog. Eu pe ea... din pula! N-am de unde. N-a fost timp de sapaturi. E cea mai oarba intalnire de care am avut parte pana acum.
Normal ca ma uit suspect la toate care trec pe langa mine... Intr-un final, se aseaza langa mine.
Prima scanare, facuta dintr-o pozitie incomoda, umar langa umar: imi place parul ei. Imi plac fetele cu parul scurt- carora le si sta bine, si fetele cu parul lung, putin ondulat. Nu am avut nici o prietena asa, desi mi-am dorit. (N-a fost sa fie. Poate... acum?). Ne ridicam, si ii remarc rochita, pe care o recunosc dintr-un alt film, cu alte personaje, si alt scenariu’, pastrandu-se doar regizoru’. E mica de inaltime, e slabuta, e ca un copil pe care nu-l cunosc, dar de care imi vine din instinct sa am grija. Poata ochelari. E foarte draguta. Mignona!
Cautam un loc “de parcare” si pana la urma gasim. Incepem discutiile... nici noi nu stim despre ce. Uau! Au astia o limonada buna... Mie mi se cam inchid ochii... Ma stramb de oboseala. Mi-e frica sa nu fac vreo gafa monumentala, gen Crainic. Ups, cred c-am si facut-o. Si alta, si altele... Iar m-am lansat in teorii de cacat. Dar nu realizez decat dupa. Imi vine sa-mi treg suturi in cur si picioare-n oo. Asta e. Ce pula mea, e prima intalnire sortita esecului? Ma consolez cu gandul. Ma intreb, ce se asteapta o femeie sa intalneasca dupa ce citeste un astfel de blog... Raspunsul nu mi se pare favorabil, mie. Am gafat in seara asta de puteam sa umplu un etaj al mall-ului cu gafe. Ea, saraca se straduie. Cred ca se minte in timp ce vorbesc cu ea ca totul e ok... Ma inerveaza cu termenii ei ba englezesti, ba frantuzesti. Ma inerveaza astia carora le iasa engleza prin romana. Cica “defect profesional”. My ass! (ca sa fiu in ton.)
Eu nu m-am plictisit, dar ea cu siguranta s-a plictisit ascultand atatea prostii. Mi-a bagat cu abilitate batul prin gard... Am stat ceva. Vreo 2 ore. Platesc, ne ridicam si plecam... Facem 10 pasi si...drumurile noastre ar trebui sa se desparta (cred ca definitiv). Pacat. Pare inteligenta, frumusica e... deocamdata ajunge. Ce naiba, e doar prima intalnire, sa nu exgeram.
Ma balbai, ca un scolar, ea imi spune ca masina ii e in partea opusa in care ar trebui sa merg eu. Nici macar nu i-am cerut numarul de telefon, toata seara, iar acum mi se pare tardiv. Pentru ce?
Un gand rapid: futu-i gura masiiii!!!!! Mainile! Am uitat de maini! Tarziu, nu mai vad nimic.
“Ok, deci...” dupa care, deja cu doi pasi si mai departe de mine, si parca grabindu-se sa plece, intoarsa deja pe jumatate, imi arunca peste umar aproape un:
“Ciau. Mai vorbim!”
joi, 28 ianuarie 2010
Mai vorbim ?! (ep.1- EA)
O intalnire aproape in blind cu un tip "recomandat" de un prieten. Recomandare de tipul "maybe". "E un tip interesant, nu are deloc aceleasi peocupari cu tine, dar cine stie? Si arata bine, e sportiv. Hai sa-l vezi pe blog. Pot sa-i dau adresa ta de mail?"
"Aaa, pai ce i-ai spus despre mine?"
"Doar ca stiu pe cineva. M-a intrebat cati ani ai, cum arati, parea interesat."
"OK, poti sa i-o dai."
Vineri seara ma apuc sa citesc blogul. Si comentariile - vad ca sunt comentatori statornici, unii pozitivi altii nu chiar. Post-uri frumoase, unele violente (gratuit sau nu), poze frumoase. Un tip cu trasaturi aspre, cu momente de mare sinceritate, cu orgolii de copil imatur pe alocuri. Interesant. Ma intreb ce imi va scrie ca sa nu fie ciudat cu totul. Cumva, reuseste sa fie funny. Si stabilim sa ne vedem la un ceai duminica seara.
Duminica dupa-amiaza in Mall. Shopping cu o prietena.
“Ai emotii pentru intalnirea de diseara?”
“Deloc. Nu am asteptari. Vom vedea.”
Stam pe canapea si ne uitam cum trece Calin in viteza pe langa noi. Scanare scurta: blugi, camasa albastra, geaca sport, pas rapid. OK, a ajuns in timp. Mai schimbam cateva vorbe si ma indrept spre Carturesti. Calin sta pe banca, privind in gol.
“Hello!” Ma prezint. Se uit la mine usor absent, apoi “Nu e loc la Carturesti. Trebuie sa mergem altundeva.” Parlamentam cinci minute despre unde am putea merge, ca doi colegi de servici care negociaza cine sa arhiveze dosarele. Tipul pare destul de plictisit.
Gasim un loc de baut ceai si incercam sa punem de o conversatie. Nu prea iese. Se uita la mine din vreme in vreme iar la un moment dat reactioneaza la ce-i spuneam: “A, conduci. Din cauza unora ca tine am eu probleme in trafic.” Ma uit la el ca la OZN. Ma gandesc ca incearca sa ma provoace, cum face cu unii pe blog, dar sincer imi e de-ajuns de indiferent incat sa nu ma agit. Ii povestesc cum am picat prima oara examenul de carnet – cumva se relaxeaza si nu mai comenteaza aiurea.
Trece o jumatate de ora ciudata, cu taceri din ce in ce mai dese. Ma gandesc sa tac si eu si sa las sa vad ce subiecte ridica, dar cumva ma gandesc ca i-o fi greu sa-mi spuna sa ma duc naibii acasa, ca intalnirea a fost un esec. Adevarul e ca nu-mi spune nimic individul. Nu arata rau, dar e sictirit de-a dreptul.
Ma asteptam la ceva reactii mai intense, pe blog parea un tip mai pasional. Ma gandesc ca asta este, nu poti placea tuturor. Si nici nu e vreo paguba, ca nu se arata nicio urma de fluturasi in stomac. O seara plata, cu mici momente de interes cand vorbim de calatorii.
E surprins ca stiu lucruri despre el. Ii spun ca sunt de pe blog.
Ma uit la el amuzata – inca nu mi s-a intamplat o astfel de intalnire in care sa nu se intample nimic.
Se face ora 10 si vine chelnerita cu nota. Dau semne de plecare si ne ridicam. I se vede stanjeneala in ochi – sa ma conduca la masina, sa plece acasa, ce incheiere ar fi potrivita… ma gandesc sa-i dau o mana de ajutor asa ca ii explic ca ma descurc pana la masina si ca mai vorbim.
Ridica din sprancene amuzat. “Mai vorbim???”
“Da” ii spun si plec la masina.
Ma uit seara pe blog sa vad daca nu apare vreun post despre intalnirea in blind cu scor record de plictiseala. Riscurile unei intalniri cu un blogger. Dar deocamdata nimic.
(va urma)
"Aaa, pai ce i-ai spus despre mine?"
"Doar ca stiu pe cineva. M-a intrebat cati ani ai, cum arati, parea interesat."
"OK, poti sa i-o dai."
Vineri seara ma apuc sa citesc blogul. Si comentariile - vad ca sunt comentatori statornici, unii pozitivi altii nu chiar. Post-uri frumoase, unele violente (gratuit sau nu), poze frumoase. Un tip cu trasaturi aspre, cu momente de mare sinceritate, cu orgolii de copil imatur pe alocuri. Interesant. Ma intreb ce imi va scrie ca sa nu fie ciudat cu totul. Cumva, reuseste sa fie funny. Si stabilim sa ne vedem la un ceai duminica seara.
Duminica dupa-amiaza in Mall. Shopping cu o prietena.
“Ai emotii pentru intalnirea de diseara?”
“Deloc. Nu am asteptari. Vom vedea.”
Stam pe canapea si ne uitam cum trece Calin in viteza pe langa noi. Scanare scurta: blugi, camasa albastra, geaca sport, pas rapid. OK, a ajuns in timp. Mai schimbam cateva vorbe si ma indrept spre Carturesti. Calin sta pe banca, privind in gol.
“Hello!” Ma prezint. Se uit la mine usor absent, apoi “Nu e loc la Carturesti. Trebuie sa mergem altundeva.” Parlamentam cinci minute despre unde am putea merge, ca doi colegi de servici care negociaza cine sa arhiveze dosarele. Tipul pare destul de plictisit.
Gasim un loc de baut ceai si incercam sa punem de o conversatie. Nu prea iese. Se uita la mine din vreme in vreme iar la un moment dat reactioneaza la ce-i spuneam: “A, conduci. Din cauza unora ca tine am eu probleme in trafic.” Ma uit la el ca la OZN. Ma gandesc ca incearca sa ma provoace, cum face cu unii pe blog, dar sincer imi e de-ajuns de indiferent incat sa nu ma agit. Ii povestesc cum am picat prima oara examenul de carnet – cumva se relaxeaza si nu mai comenteaza aiurea.
Trece o jumatate de ora ciudata, cu taceri din ce in ce mai dese. Ma gandesc sa tac si eu si sa las sa vad ce subiecte ridica, dar cumva ma gandesc ca i-o fi greu sa-mi spuna sa ma duc naibii acasa, ca intalnirea a fost un esec. Adevarul e ca nu-mi spune nimic individul. Nu arata rau, dar e sictirit de-a dreptul.
Ma asteptam la ceva reactii mai intense, pe blog parea un tip mai pasional. Ma gandesc ca asta este, nu poti placea tuturor. Si nici nu e vreo paguba, ca nu se arata nicio urma de fluturasi in stomac. O seara plata, cu mici momente de interes cand vorbim de calatorii.
E surprins ca stiu lucruri despre el. Ii spun ca sunt de pe blog.
Ma uit la el amuzata – inca nu mi s-a intamplat o astfel de intalnire in care sa nu se intample nimic.
Se face ora 10 si vine chelnerita cu nota. Dau semne de plecare si ne ridicam. I se vede stanjeneala in ochi – sa ma conduca la masina, sa plece acasa, ce incheiere ar fi potrivita… ma gandesc sa-i dau o mana de ajutor asa ca ii explic ca ma descurc pana la masina si ca mai vorbim.
Ridica din sprancene amuzat. “Mai vorbim???”
“Da” ii spun si plec la masina.
Ma uit seara pe blog sa vad daca nu apare vreun post despre intalnirea in blind cu scor record de plictiseala. Riscurile unei intalniri cu un blogger. Dar deocamdata nimic.
(va urma)
miercuri, 27 ianuarie 2010
Serial de blog- Trailer
Datorita evenimentelor- uneori precipitate din ultima vreme, care mi-au fost o mare sursa de inspiratie, sa le tina doamne- doamne, m-am hotarat sa scriu un scenariu. Pentru un serial de blog. Pe care -bineinteles am reusit sa-l termin- acum asteapta doar publicarea. Scenariul l-am scris in cooperare- doua persoane, deci eu sunt co-autor.
Eu zic ca e dragut (sau e nostima ideea), si imi place mai mult decat tot ce s-a scris pana acum pe blogu' asta. Serialul are doua parti, si in mare e despre superficialitate, depre compromis- poate, despre ce se intampla la ora asta peste tot in lume, despre oricare dintre noi.
Deci, urmariti cu atentie urmatoarele doua postari, adica serialul:
Mai vorbim ?!
Eu zic ca e dragut (sau e nostima ideea), si imi place mai mult decat tot ce s-a scris pana acum pe blogu' asta. Serialul are doua parti, si in mare e despre superficialitate, depre compromis- poate, despre ce se intampla la ora asta peste tot in lume, despre oricare dintre noi.
Deci, urmariti cu atentie urmatoarele doua postari, adica serialul:
Mai vorbim ?!
Recomandarea lunii ianuarie
Sa revenim, dara la recomandari. Recomandarea asta merge spre Bratislava.
Pentru o seara- fiecare seara, care ar trebui sa fie linistita.
Pentru o seara- fiecare seara, care ar trebui sa fie linistita.
duminică, 24 ianuarie 2010
Razia 4
Cum m-am hotarat sa bat un record: cea mai lunga perioda in ca nu fac sex (fac dragoste, mi-o trag, fut, etc), ce sa fac in timpul liber decat sa: sport si socializare. Iar cum weekendul asta n-am socializat pe nici unde in afara Timisoarei, am incercat in Timisoara. Asa ca, daca e weekend, e birt, spelunca, bomba, bar, club (pentru mine toate sunt sinonime).
Vineri seara, am fost intr-un club tineresc. Rau de tot. Pai e si normal pe de alta parte, daca e asezat in Complexul Studentesc. Prospaturi, pana la refuz. Doar ca fiind sesiune, si stiindu-se ca fetele sunt mai silitoare, proportia barbatilor a fost... covarsitoare.
Happy Club. Primul birt in care de cand am intrat, pana am iesit, mi-a fost foarte frig. Si batea un vant inauntru... Cica ar fi ventilatia de la aerisire. E de altfel primul club in care am intrat (de fapt zic gurile rele ca ar fi berarie) unde lumina e aprinsa. Tot timpul. Adica... pula mea: te uiti la o fata daca ai impresia ca-ti place, si o vei si vedea. Dupa o seara de petrecere in clubul asta, nu te rusinezi de aia cu care te intalnesti- daca te intalnesti a doua zi. Asta numa daca nu cumva esti sado- maso si-ti plac uratele.
Aici e de mers. Fain, per general...
Apropo: nu se plateste intrarea.
Aerisire: 2 ventilatoare;
Bautura: 2 sticla;
Muzica: 2 cd-uri;
Gagici: 4.
Club Taine. Hm... Am ajuns la concluzia ca-mi plac cluburile mai mult late decat lungi. Asta e un club- la un demisol- normal, e cel mai "underground" club in care am intrat pana acum. La propriu. Are vreo 30 metri lungime, si 2,5 m latime. E ca un vagon. Din trenul foamei: Iasi- Timisoara. Nici aici nu se plateste intrarea, dar nici n-ai avea nici un motiv s-o platesti. Bautura in schimb... (aici am dat pe un Beck's cat am dat in D'arc pe un Gosser) e rezonabila.
N-am vazut niciodata o asemenea densitate de barbati cu parul lung. Iar fetele aici... cred ca sunt din genul carora nu demult le-a dat parul la putza si nu stiu ce sa faca cu el si din cauza asta vin in clubul asta, ca sa se sfatuiasca cu suratele lor, barbatii pletosi (vorba cantecului: "il scutura si-l usuca basul si cu toba mare"). Ele se vede ca au incercat sa se imbrace frumos- pentru club...
Muzica... e ca intr-un club rock, doar ca nu cred ca e un club rock. Daca nu ar fi pus si o piesa de la Chemical Brothers nu as fi putut sa le acord calificative. Asta nu inseamna ca e un club rau. Doar ca nu e pe gustul meu. Sub nici o forma. Mi-ar fi placut probabil daca exista intr-o alta era: prin anii '97, cand aveam si eu parul lung, purtam straitza crosetata, cantam la chitara, fumam Carpati si beam vodka cu diazepan si romparkin si nu-i ieseam din cuvant lui Jim.
Aerisire: 1 ventilator (in care si-u facut culcus soarecii);
Butura: 3 sticle
Muzica: 1 vinilin (rupt in patru, si luata bucata din stanga)
Gagici: 1 (si aia cu un ochi vanat)
Precizare: nota maxima e 5.
Nu am pretentia de a avea gusturi rafinate. Acestea sunt doar parerile personale despre notiunea de "club"- care am impresia ca e definitia- la ora asta pentru birtul deschis pana dimineata.
Pentru cei interesati, raziile anterioare:
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/02/o-scurta-razie.html
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/03/razia-ii.html
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/12/razia-iii.html
(va urma)
Vineri seara, am fost intr-un club tineresc. Rau de tot. Pai e si normal pe de alta parte, daca e asezat in Complexul Studentesc. Prospaturi, pana la refuz. Doar ca fiind sesiune, si stiindu-se ca fetele sunt mai silitoare, proportia barbatilor a fost... covarsitoare.
Happy Club. Primul birt in care de cand am intrat, pana am iesit, mi-a fost foarte frig. Si batea un vant inauntru... Cica ar fi ventilatia de la aerisire. E de altfel primul club in care am intrat (de fapt zic gurile rele ca ar fi berarie) unde lumina e aprinsa. Tot timpul. Adica... pula mea: te uiti la o fata daca ai impresia ca-ti place, si o vei si vedea. Dupa o seara de petrecere in clubul asta, nu te rusinezi de aia cu care te intalnesti- daca te intalnesti a doua zi. Asta numa daca nu cumva esti sado- maso si-ti plac uratele.
Aici e de mers. Fain, per general...
Apropo: nu se plateste intrarea.
Aerisire: 2 ventilatoare;
Bautura: 2 sticla;
Muzica: 2 cd-uri;
Gagici: 4.
Club Taine. Hm... Am ajuns la concluzia ca-mi plac cluburile mai mult late decat lungi. Asta e un club- la un demisol- normal, e cel mai "underground" club in care am intrat pana acum. La propriu. Are vreo 30 metri lungime, si 2,5 m latime. E ca un vagon. Din trenul foamei: Iasi- Timisoara. Nici aici nu se plateste intrarea, dar nici n-ai avea nici un motiv s-o platesti. Bautura in schimb... (aici am dat pe un Beck's cat am dat in D'arc pe un Gosser) e rezonabila.
N-am vazut niciodata o asemenea densitate de barbati cu parul lung. Iar fetele aici... cred ca sunt din genul carora nu demult le-a dat parul la putza si nu stiu ce sa faca cu el si din cauza asta vin in clubul asta, ca sa se sfatuiasca cu suratele lor, barbatii pletosi (vorba cantecului: "il scutura si-l usuca basul si cu toba mare"). Ele se vede ca au incercat sa se imbrace frumos- pentru club...
Muzica... e ca intr-un club rock, doar ca nu cred ca e un club rock. Daca nu ar fi pus si o piesa de la Chemical Brothers nu as fi putut sa le acord calificative. Asta nu inseamna ca e un club rau. Doar ca nu e pe gustul meu. Sub nici o forma. Mi-ar fi placut probabil daca exista intr-o alta era: prin anii '97, cand aveam si eu parul lung, purtam straitza crosetata, cantam la chitara, fumam Carpati si beam vodka cu diazepan si romparkin si nu-i ieseam din cuvant lui Jim.
Aerisire: 1 ventilator (in care si-u facut culcus soarecii);
Butura: 3 sticle
Muzica: 1 vinilin (rupt in patru, si luata bucata din stanga)
Gagici: 1 (si aia cu un ochi vanat)
Precizare: nota maxima e 5.
Nu am pretentia de a avea gusturi rafinate. Acestea sunt doar parerile personale despre notiunea de "club"- care am impresia ca e definitia- la ora asta pentru birtul deschis pana dimineata.
Pentru cei interesati, raziile anterioare:
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/02/o-scurta-razie.html
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/03/razia-ii.html
http://calin-crainic.blogspot.com/2009/12/razia-iii.html
(va urma)
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Lectii de inot
Din ciclul "Ce ne mai invata internetul?", astazi invatam sa inotam un un tip tare simpatic. Sunt cele mai utile lectii de inot pe care le-am gasit, si pe care le-am si pus in practica. Omul stie ce vorbeste, credeti-ma!
Asa ca... priviti, invatati, iar la vara (sau... tot restu' vietii) sa nu aud ca ati murit inecati vreunu care imi citeste blogu'.
Iar acum... ma ridic din pat, ma scutur de lene si merg la bazin.
Asa ca... priviti, invatati, iar la vara (sau... tot restu' vietii) sa nu aud ca ati murit inecati vreunu care imi citeste blogu'.
Iar acum... ma ridic din pat, ma scutur de lene si merg la bazin.
duminică, 17 ianuarie 2010
Retezat... mon amour
Sambata, 16 ian 2010, una din cele mai frumoase zile din viata mea.
Am plecat din Timisoara vineri, pe la 18:30, si eram sus la Gentiana pe la 11:30. Sincer, abia am asteptat sa ajung in Retezat. Nu neaparat sa fac ceva. Doar sa stau, si sa stiu ca sunt in Retezat. Dormit prost vineri spre sambata, iar sambata trezit la 7:15 ca sa-i ies ianainte lui Adi- care plecase cu noaptea-n cap de la Cluj, pentru a-l ajuta la echipament.
Am plecat din Timisoara vineri, pe la 18:30, si eram sus la Gentiana pe la 11:30. Sincer, abia am asteptat sa ajung in Retezat. Nu neaparat sa fac ceva. Doar sa stau, si sa stiu ca sunt in Retezat. Dormit prost vineri spre sambata, iar sambata trezit la 7:15 ca sa-i ies ianainte lui Adi- care plecase cu noaptea-n cap de la Cluj, pentru a-l ajuta la echipament.
De vreo 3 ani imi propusesem sa incerc si ramura asta a cataratului sau mai degraba a alpinismului- nici nu stiu exact ce e- si anume sa ma catar iarna.
Nu ma pasionase niciodata prea tare, din cauza unui singur motiv. Despre oamenii care fac asta, tot timpul am spus ca astia nu sunt oameni. Sunt caini. Trebuie sa fi caine- la pr
opriu sa o poti face. Frig, vant, agatat in perete fara sa te poti misca prea mult, degete amortite- chiar degerate. Ramura asta a catararii este pentru cei adevarati, mi-am spus tot timpul, pentru oamenii foarte puternici, cu un psihic al naibii de bun. Ma consolasem ca viata asta nu e pentru mine. Eu iarna pot iesi cel mult la o drumetie, la o poza, frigu- da-l naibii, ca numa' o iarna e pe an, si cateva zile pe la refugii in frig te fac sa apreciezi mai mult caldura de acasa.
Ma vorbisem cu el, dar nu stiam 100% daca ajunge. A ajuns. Asa ca, pe la ora 12- cred, sambata,
16 ian 2010, eram la baza peretelui Varfului Bucura II, pornind in traeul 25 octombrie. Probabil pentru prima data cand am pornit intr-un traseu n-am avut emotii. Deloc. Probabil din cauza frigului. Probabil din cauza lui Adi, pe care stiam ca ma pot baza, ca e bun in ceea ce face, si aveam incredere in el. Eu zic ca valabila e varianta a doua.
Multumesc Adi (Valene), inca o data!
Nu ma pasionase niciodata prea tare, din cauza unui singur motiv. Despre oamenii care fac asta, tot timpul am spus ca astia nu sunt oameni. Sunt caini. Trebuie sa fi caine- la pr
opriu sa o poti face. Frig, vant, agatat in perete fara sa te poti misca prea mult, degete amortite- chiar degerate. Ramura asta a catararii este pentru cei adevarati, mi-am spus tot timpul, pentru oamenii foarte puternici, cu un psihic al naibii de bun. Ma consolasem ca viata asta nu e pentru mine. Eu iarna pot iesi cel mult la o drumetie, la o poza, frigu- da-l naibii, ca numa' o iarna e pe an, si cateva zile pe la refugii in frig te fac sa apreciezi mai mult caldura de acasa.Din nou anul asta, ca si anul trecut, mi-am carat in spate echipamentul, doar- doar oi gasi pe cineva fara partener (adica strans cu usa) care sa ma accepte la celalalt capat al corzii. S-a nimerit sa fie Adi Valean, pe care-l gasiti aici:
Ma vorbisem cu el, dar nu stiam 100% daca ajunge. A ajuns. Asa ca, pe la ora 12- cred, sambata,
16 ian 2010, eram la baza peretelui Varfului Bucura II, pornind in traeul 25 octombrie. Probabil pentru prima data cand am pornit intr-un traseu n-am avut emotii. Deloc. Probabil din cauza frigului. Probabil din cauza lui Adi, pe care stiam ca ma pot baza, ca e bun in ceea ce face, si aveam incredere in el. Eu zic ca valabila e varianta a doua. Multumesc Adi (Valene), inca o data!
A fost unul dintre cele mai faine lucruri pe care le-am facut in viata asta. Nu pot sa exprim in cuvinte, cat a fost de frumos. Probabil inainte de rapel, emanam adrenalina prin toti porii.
Imi si vine sa rad... Acum, cand ma gandesc, e ca si cum am facut dragoste cu muntele. Pentru prima data. Si se intampla sa fie chiar Retezatul- prima mea iubire... 
miercuri, 13 ianuarie 2010
De-a baba oarba bine organizata, pe Tarcu
Weekendul asta am avut parte de ceva vreme... de munte.
Asa ca... in weekendu' 8-10 ianuarie, stransi laolalta gratie initiativei lui Alin peste 25 de oameni, am plecat sa-i cautam, mizand pe faptul ca in ultimul timp vremea fusese destul de calda, iar asociata cu ploaia, ar fi trebuit sa faca statul de zapada foarte mic, ridicandu-ne sansele de a-i gasi pe cei doi nefericiti, spre linistirea familiilor. Problema care se punea acum era doar sa nu-i devoreze animalele salbatice.
Multumesc lui Mardale pentru pozele pe care le am din tura asta- datorita lui:
Inainte de Craciun, un meteorolog de la Statia meteo Tarcu, a venit sa-si intampine sotia la Statia meteo Cuntu, si sa urce inapoi impreuna, pentru a petrece Craciunul si Ravelionul impreuna, el fiind de serviciu (evident la Tarcu). De la Cuntu au plecat destul de tarziu, iar vremea se astepta a se strica. Intre Cuntu si Tarcu se fac in mod 
normal maxim, (cu ingaduinta, cu poze, cu mese luate pe drum) 2 ore pe timp favorabil. Vremea intr-adevar s-a stricat, iar ei nu au mai ajuns la Tarcu. Dintre cei care erau in zona in ziua imediat urmatoare, au plecat pentru a-i cauta, dar fara succes: (http://gianinalin.blogspot.com/2009/12/cautari-pe-tarcu-19-20dec.html).
normal maxim, (cu ingaduinta, cu poze, cu mese luate pe drum) 2 ore pe timp favorabil. Vremea intr-adevar s-a stricat, iar ei nu au mai ajuns la Tarcu. Dintre cei care erau in zona in ziua imediat urmatoare, au plecat pentru a-i cauta, dar fara succes: (http://gianinalin.blogspot.com/2009/12/cautari-pe-tarcu-19-20dec.html).Dupa ceva ceva timp, adica vorbim de zile, salvamontul a gasit o manusa si o caciula, care le apartinea. Pe cei doi, insa... nu.
Asa ca... in weekendu' 8-10 ianuarie, stransi laolalta gratie initiativei lui Alin peste 25 de oameni, am plecat sa-i cautam, mizand pe faptul ca in ultimul timp vremea fusese destul de calda, iar asociata cu ploaia, ar fi trebuit sa faca statul de zapada foarte mic, ridicandu-ne sansele de a-i gasi pe cei doi nefericiti, spre linistirea familiilor. Problema care se punea acum era doar sa nu-i devoreze animalele salbatice. 
La Statia Cuntu (1440 m alt.) zapada se topise aproape in intergime. In schimb... aproape de Tarcu, in caldarile de sub varf, zona unde s-a sondat zapada, statul de zapada era mare (2 m).
Desi ne-am impartit in echipe, comunicand prin statii de emisie- receptie, unii in caldarea unde se gasise manusa, unii pe creasta- dupa varful Tarcu (unde se gasise caciula- presupunand ca s-au pierdut si au trecut de statie), rezultatul a fost acelasi. Nu i-am putut gasi.
Probabil doar primavara ii va aduce la vedere. Si asta, daca animalele salbatice nu vor fi in zona...
In creasta, in apropierea statiei Tarcu (2190 m alt.) vantul batea cu 80 km/h. Am avut parte si de o avalansa care a trecut la 150 m de mine, care s-a intins pe o lungime de vreo 200m, iar ca suprafata... a "maturat" destul: ( http://hoinarii.blogspot.com/2010/01/data-09.html). Nu e un spectacol placut. Asa ca... mai bine n-o vedeam:
Peste noapte, la Cuntu a plouat "cu galeata".
Multumesc lui Mardale pentru pozele pe care le am din tura asta- datorita lui:
miercuri, 6 ianuarie 2010
Blues... pentru imbogatire (culturala)
Tuturor cretinilor, care inca mai considera ca Celine Dion canta blues si nu au ajuns sa faca inca distinctie intre genurile muzicale fiind prea prosti sa inteleaga ceva din muzica, le fac o dedicatie.
Asta e blues, iar astia care canta, sunt la ora asta, figuri de marca in ceea ce priveste genul. Oameni care au avut un cuvant de spus in industria muzicala de-a lungul anilor.
Prostilor! Cultura voastra muzicala e una cu pamantul. Egala cu zero. Timpul nu-i inca pierdut, mai puteti fi recuperati. Dar ma indoiesc.
Asta e blues, iar astia care canta, sunt la ora asta, figuri de marca in ceea ce priveste genul. Oameni care au avut un cuvant de spus in industria muzicala de-a lungul anilor.
Prostilor! Cultura voastra muzicala e una cu pamantul. Egala cu zero. Timpul nu-i inca pierdut, mai puteti fi recuperati. Dar ma indoiesc.
vineri, 1 ianuarie 2010
Socializam?
Acum, privind retroactiv ma gandesc: cat de prosti putem fi? Lumea reala s-a trasnformat intr-una virtuala si are tendinta de a ne acapara 100%? De-a lungul timpului, am vazut cum internetul ia amploare din ce in ce mai mare in randul, hai sa le spunem tinerilor. Celor de varsta mea, pentru ca nu au avut pana la 20 ani parte de asa ceva si acum incercam sa recuperam de toate- pentru toti, iar pentru cei foarte tineri, e deja e un mod de viata. Unul din modurile de a socializa. De a cunoaste, de a vedea, probabil si de a invata- dar mai putin (parere proprie).
Ca tot prostu', de-a lungul timpului mi-am facut conturi pe tot felu' de site-uri de... "socializare". Cele mai multe in uram a tot felul de "invitatii" primite, altele pentru a accesa anumite informatii- dar asta mult mai putin. Am cunoscut niste persoane foarte interesante in timp, am avut experiente faine cu unele persoane intalnite pe in urma "prieteniei" pe internet, dar asta in urma a zeci de ore petrecute in fata calculatorului.
A meritat? In mare pot spune ca da. Dar privind in urma, la ora asta timpul petrecut in modul asta s-a injumatatit, chiar...
Si inca mai primesc tot felul de "chemari" pe te-miri-ce situ-ri, ale caror numar creste exponential cu trecerea timpului, carora nu le mai dau curs. Si iute asa, incet- incet, incep sa raman in urma "evolutiei".
Gata. E de ajuns!
Iesiti oameni din casa, traiti-va viata intre oameni nu intre taste, pentru ca e oricum scurta dar frumoasa in acelasi timp...
http://www.neogen.ro/calincrainic
http://www.facebook.com/gettingstarted.php#/profile.php?ref=profile&id=100000355959910
http://ro.netlog.com/pirolet
http://picasaweb.google.com/Calin.Crainic/EL#
http://www.tagged.com/profile.html
http://www.hi5.com/friend/profile/displaySameProfile.do?userid=188101857
Aseara vorbeam de sex pe video-chat. E ceea ce fac mosuletii pe internet: italienii- ca despre cazuri reale si cunoscute era vorba. Pe ei ii putem intelege. Ce dracu' altceva ar mai putea ei face? Dar noi, suntem inca tineri. Mai avem pana acolo.
Ca tot prostu', de-a lungul timpului mi-am facut conturi pe tot felu' de site-uri de... "socializare". Cele mai multe in uram a tot felul de "invitatii" primite, altele pentru a accesa anumite informatii- dar asta mult mai putin. Am cunoscut niste persoane foarte interesante in timp, am avut experiente faine cu unele persoane intalnite pe in urma "prieteniei" pe internet, dar asta in urma a zeci de ore petrecute in fata calculatorului.
A meritat? In mare pot spune ca da. Dar privind in urma, la ora asta timpul petrecut in modul asta s-a injumatatit, chiar...
Si inca mai primesc tot felul de "chemari" pe te-miri-ce situ-ri, ale caror numar creste exponential cu trecerea timpului, carora nu le mai dau curs. Si iute asa, incet- incet, incep sa raman in urma "evolutiei".
Gata. E de ajuns!
Iesiti oameni din casa, traiti-va viata intre oameni nu intre taste, pentru ca e oricum scurta dar frumoasa in acelasi timp...
http://www.neogen.ro/calincrainic
http://www.facebook.com/gettingstarted.php#/profile.php?ref=profile&id=100000355959910
http://ro.netlog.com/pirolet
http://picasaweb.google.com/Calin.Crainic/EL#
http://www.tagged.com/profile.html
http://www.hi5.com/friend/profile/displaySameProfile.do?userid=188101857
Aseara vorbeam de sex pe video-chat. E ceea ce fac mosuletii pe internet: italienii- ca despre cazuri reale si cunoscute era vorba. Pe ei ii putem intelege. Ce dracu' altceva ar mai putea ei face? Dar noi, suntem inca tineri. Mai avem pana acolo.
joi, 31 decembrie 2009
1/2 vacanta dusa...
Daca vrei sa incerci ceva deosebit, incearca o degustare de vinuri la Cramele Recas. Intr-un loc frumos, organizare aproape impecabila, oameni dedicati muncii lor, te vor face sa te simti deosebit pentru cateva ore. Am avut ocazia sa vad asta chiar inainte de concediul de iarna, la ceea ce firma mea organizeaza in fiecare decembrie: intalnirea cu distribuitorii, la care am fost co-organizator.
3 zile n-am iesit din casa. Badul a fost cat se poate de natural, a mirosit in casa ca si in anii copilariei mele.
Iaca a si nins. Din plin. Si asta la Timisoara. N-am mai vazut atata zapada aici si atatea zile, de cand eram student- de prin '96. M-am bucurat. Eu si copii. Alunecau, ce-i drept caucioacele de iarna, dar, era multa zapada. Intr-o singura noapte s-au pus aprox 10 cm. Cel mai nasol a fost ca mi-a intarziat. Plecarea spre alte meleaguri- ale copilariei, asta atragand dupa sine si alte intarzieri.
Dar, o data ajuns acasa, n-am facut altceva decat sa mananc, da' nu prea mult- cat sa pun pe mine ceva, si sa vad filme. Reuniune de familie de Craciun, lume multa, familie cum n-a mai indraznit nici mama sa viseze de mult... Un pui de om in centrul atentiei, caruia fiecare a incercat sa-i faca toate poftele.
3 zile n-am iesit din casa. Badul a fost cat se poate de natural, a mirosit in casa ca si in anii copilariei mele.
De anu' asta sper sa nu-mi mai amintesc prea curand. Sau de regula de informatiile de care nu am nevoie, scap subtil cu un "delete". 2009 a fost cel mai urat an din cei 30 pe care mi amintesc. Bleah! (cum ar zice unii)
Singurele lucruri bune au fost niste "experiente" inedite. Sexual mi-a mers bine, ca sa ma exprim intr-un mod diplomat. Imi si vine sa rad cand ma gandesc, iar acum chiar rad! De anu' asta am dezvoltat un nou concept in ceea ce priveste... muia. (No ca am vorbit si porcos. Da' asta intr-un post viitor.)
In ultima delegatie pe care am facut-o in 2009 in zona de sud, am facut un filmulet pe drum. Una dintre sectiunile de drum din Romania pe care le prefer: Oravita- Bozovici. Aveam sa ajung in urma delegatiei in cu totul alte locuri, unde nici nu ma gandeam, cand am plecat la drum iar drumul asta urma sa-mi schimbe sfarsitul de an.
Asa ca...ca si sfat pentru 2010: lasati "problemele" deoparte!
luni, 21 decembrie 2009
Film 2
Dupa cum putina lume stie, sunt un urmaritor infocat al filmelor- zic eu- bune.
Iar subiectul pe care il prefer in randul filmelor, e cel care atinge razboiul in diverse forme.
Probabil asta si din cauza ca orice poveste poate sa fi fost o intamplare adevarata.
Iar dintre filmele despre/ cu razboi, cele care trateaza razboiul din Vietnam au locul 1 in preferintele mele. Cele care trateaza al II- lea Razboi Mondial ocupa imediat locul 2, iar cele despre Mafia locul 3.
Deoarece am vazut o parte din ele, m-am hotarat sa fac un clasament- al meu, parerea apartinandu-mi in exclusivitate, si ramanad la stadiul de parere, si nu cu pretentie de recenzie de film sau critica, ca nu ma tine basca. Asa ca...
Locul I: 
1979 in regia lui Francis Ford Coppola.
Probabil ca am fost impresionat in mare masura de inceputul filmului, care mi se pare fantastic si datorita faptului ca demareaza pe "The end" a lui "The Doors". Desi pare rupt de realitate spre sfarsit, mie scenariul si regia mi s-au parut de nota 10.
Locul II:
2002 in regia lui Rendall Wallace. Impresionant la acest film este realizarea. Probabil ca daca-l vezi la 3D, o sa vrei sa mergi la curatatorie dupa ce-l vezi, ca sa-i soti sangele de pe haine. M-a impresiaonat povestea, care e cat se poate de reala atat ca si istorie, cat si ca realizare. Fara inflorituri, povestea unui razboi spusa "pe sleau" din care castigatori nu au iesit cei ce se vroiau favoriti.
Locul III:
1986 in regia lui Oliver Stone. Cam tragic, ca toata viata in definitiv. Iti lasa un gust amar, despre cat de cruzi suntem in diverse ipostaze. Bine realizat, merita cu desavarsire vazut.
Locul IV:
1987 in regia lui Stanley Kubrick. Primul din seria urmatoarelor care pune accent mai mult pe latura psihologica a razboiului. Si pe faptul ca cine nu e puternic psihic in vremuri grele, clacheaza. Si de regula puternici psihic sunt cei care nu pot sa-si puna prea multe problema in viata. Adica prostii.
Locul V:
1978 in regia lui Michael Cimino. Fiind un admirator De Niro, nu pot spune decat ca a jucat... cel putin bine. Un film complex... Chiar complex...
Locul VI:
1989 in regia lui Oliver Stone. Prea putine filme vorbesc despre urmarile razboaielor. Acele urme care nu se sterg, si raman intiparite in mintile combatantilor. Rani fizice sau psihice care afecteaza tot restul vietii. Acesta este un film care o face foarte bine. Este un film- manifest impotriva razboiului.
Locul VII:
1989 in regia lui Brian de Palma. Cam acelasi subiect cu Platoon. Probabil din cauza asta nici nu m-a impresionat, desi e un film foarte bun. Iar Michael Fox si Sean Penn joaca foarte bine. Conflictul dintre doua conceptii de viata, e ceea ce trateaza filmul.
Locul VIII:
2006 in regia lui Werner Herzog. Facut dupa o poveste reala. Realizat destul de simplist, nu pune probleme de urmarire si nici de gandire prea multa, la fel cum nici atentia nu ti-o capteaza in asa mod incat sa nu te poti dezlipi de ecran.
Locul IX:
1987 in regia lui Barry Levinson. Un film usor, dragut, care probabil ar fi meritat locul VIII. Muzica buna, atmosfera care te destinde, desi exista si parti chiar emotionante...
Iar in continuare, astept propuneri pentru acelasi gen de filme, desi lista de asteptare e destul de lunga, pentru filmele pe care inca nu le-am vazut, dar nici nu le gasesc.
duminică, 20 decembrie 2009
And Grasa de Cotnari goes to...
Concurs cam scurt. A durat 4 ore, din 4 zile preconizate. 
Mai sa-mi fut una, si io care credeam ca am ridicat o minge la fileu pe care n-o s-o prinda prea repede cineva...
Castigatorii concursului- ghicitoare de Craciun de pe blogu' lu' Crainic: Mardale si Diana.
Felicitari!
Vom reveni cu poze de la premiere.
Pana atunci, cu poze de la cum am facut febra la o buca:
Acum ca am abordat subiectu, trebuie sa va spun ca am jucat cu doi colegi, care m-au batur mar.
Eu am fost doar campionu' santurilor de pe margine (astea poate au o denumire stiintifica pentru cunoscatori, da' io n-o stiu).
Iar acum, pana isi vor primi premiul, perechea care mie mi-e draga, Mardale & Diana, primesc o dedicatie:
Ghicitoare de Craciun
Al dracu' ce mi s-a intamplat... Am facut "un sport" de la care am facut febra musculara. Pana aici nimic iesit din comun. E normal daca faci sport sa faci si febra musculara. Problema e ca am facut febra musculara la o buca. Si anume, ca sa fiu mai precis: la buca stanga. Si atat. In rest, la nimic altceva.
Acum, cine giceste ce sport am facut, primeste o Grasa de Cotnari. Termen: 25 decembrie 2009, ora 12 am.
Castiga doar cei ce nu cunosc povestea, sau nu au fost cu mine.
Acum, cine giceste ce sport am facut, primeste o Grasa de Cotnari. Termen: 25 decembrie 2009, ora 12 am.
Castiga doar cei ce nu cunosc povestea, sau nu au fost cu mine.
joi, 17 decembrie 2009
Ieri, azi, maine...
Suna. E 7:40. Il las sa sune. Va mai suna la fara 10, imi fac in minte rapid calculele: am timp. Ma intorc pe partea cealalte si adorm. Am ca si melodie de alarma Police- Every Breath you take (noroc ca e doar inceputul). Oricum e o melodie pe care poti dormi, linistit… Doar eu ma trezisem. Dansa inca mai doarmea. E o putoare ordinara. Se trezeste atat de rar inaintea mea, incat intr-o perioada imi puneam probleme. Acum n-o mai fac. Culmea culmilor e ca la Heculane, cand dorm afara, aproape tot timpul imi da trezirea. Cum zicea frate-miu: "m-am culcat in sac, m-am trezit in cort". Oricum alta e situatia cand dimineata ma trezesc langa o ea. Parca simte-al dracu!
Deschid un ochi. Parca e mai lumina afara. Sar la telefonul de la picioarele “patului”- pus la incarcat. Lumina display-ului ma orbeste. Printre gene vad ca e 7:03. Hopa… a sunat la fara 10 si nu l-am auzit. Dar nici la fix? Inseamna ca l-am oprit de prima data. Asta e... Ma ridic rapid, ata pana in baie: pe fata, pe dinti, asta e intotdeauna ordinea... Ma uit in oglinda: sunt odihnit. Asa cum zicea o “fosta” care-si ingrijea tenul mai mult decat afectuos, daca te odihnesti bine, ridurile sunt mai putin pronuntate. Are dreptate. Bucatatrie- lapte cu fulgi, o minunatie... Sa-mi calc camasa, sa nu-mi calc camasa. Sa nu-mi calc camasa. Mai am trei zile de munca. Deci... sport. Un tricou si un pulover, baie din nou- gel in par si gata. Ies cu geanta de bazin pe umar, laptopu’ si aparatu’ foto. Afara... zapada. Hopaa... a venit iarna.
Pornesc motoru’ sa se incalzeasca masina pana o scutur. Zapada de vreo 7 cm. Imi ingheata mainile pana dau totul jos- inclusiv gheata de pe unde s-a prins. Cam aluneca. Sunt -2 grade. La 8:04 ma urnesc. Trafic neica, nu gluma! Mi-am adus aminte ce urat e sa-ti inghete mainile. Mi se va certifica din nou in Retezat. Abia astept.
Ajung la munca pe la 8:45. Niciodata n-am intarziat atat, fara sa anunt. Traficul a fost infernal. De cand ma ocup de “organizari de evenimente” sunt super- stresat. Am liste de facut, o gramada de confirmari, rezervari, e-mail-uri, totul calculat pana in cel mai mic amanunt. Sa vedem cum o iesi... Abia astept sa se termine. Ziua trece repede cand ai mult de umblat si de facut. Mai am o gramada de bifat pe lista. La 3 jumate plec in oras sa duc ceva unui client, si nu ma mai intorc. Termin cu clientu’ pe la 4 si trec pe la o taraba cu ceasuri. Imi iau unu’ cu 15 lei cu cronometru. Imi trebuie pentru bazin. Sper sa tina vrajeala...
Putin mai tarziu sunt la sala. E frig si aici. Ma laud cu ceasul cel nou si ieftin, mai schim o vorba cu baietii. Mi-era dor de oamenii de la sala. Incerc sa-mi fac curaj sa ma schimb... E grele... Pe la 5 sunt pe panou. Ma setez ca la 6 jumate sa termin. Prizele sunt reci pana te incalzesti. Foarte reci. Incet- incet, prind contur. Fac 3 trasee care nu-mi iesisera data trecuta. E bine pentru moral. Sunt in crestere- de forma!
Simt acidul lactic. Ma dau pe Parov Stelar: Homesick- ce ironie.
Vine asaltul final asupra unui traseu. Dupa vreo 7 incercari il las pentru data viitoare. Gata. Abdomene, flexii cu ganterele si am terminat. Sunt putin obosit.
Deschid un ochi. Parca e mai lumina afara. Sar la telefonul de la picioarele “patului”- pus la incarcat. Lumina display-ului ma orbeste. Printre gene vad ca e 7:03. Hopa… a sunat la fara 10 si nu l-am auzit. Dar nici la fix? Inseamna ca l-am oprit de prima data. Asta e... Ma ridic rapid, ata pana in baie: pe fata, pe dinti, asta e intotdeauna ordinea... Ma uit in oglinda: sunt odihnit. Asa cum zicea o “fosta” care-si ingrijea tenul mai mult decat afectuos, daca te odihnesti bine, ridurile sunt mai putin pronuntate. Are dreptate. Bucatatrie- lapte cu fulgi, o minunatie... Sa-mi calc camasa, sa nu-mi calc camasa. Sa nu-mi calc camasa. Mai am trei zile de munca. Deci... sport. Un tricou si un pulover, baie din nou- gel in par si gata. Ies cu geanta de bazin pe umar, laptopu’ si aparatu’ foto. Afara... zapada. Hopaa... a venit iarna.
Pornesc motoru’ sa se incalzeasca masina pana o scutur. Zapada de vreo 7 cm. Imi ingheata mainile pana dau totul jos- inclusiv gheata de pe unde s-a prins. Cam aluneca. Sunt -2 grade. La 8:04 ma urnesc. Trafic neica, nu gluma! Mi-am adus aminte ce urat e sa-ti inghete mainile. Mi se va certifica din nou in Retezat. Abia astept.
Ajung la munca pe la 8:45. Niciodata n-am intarziat atat, fara sa anunt. Traficul a fost infernal. De cand ma ocup de “organizari de evenimente” sunt super- stresat. Am liste de facut, o gramada de confirmari, rezervari, e-mail-uri, totul calculat pana in cel mai mic amanunt. Sa vedem cum o iesi... Abia astept sa se termine. Ziua trece repede cand ai mult de umblat si de facut. Mai am o gramada de bifat pe lista. La 3 jumate plec in oras sa duc ceva unui client, si nu ma mai intorc. Termin cu clientu’ pe la 4 si trec pe la o taraba cu ceasuri. Imi iau unu’ cu 15 lei cu cronometru. Imi trebuie pentru bazin. Sper sa tina vrajeala...
Putin mai tarziu sunt la sala. E frig si aici. Ma laud cu ceasul cel nou si ieftin, mai schim o vorba cu baietii. Mi-era dor de oamenii de la sala. Incerc sa-mi fac curaj sa ma schimb... E grele... Pe la 5 sunt pe panou. Ma setez ca la 6 jumate sa termin. Prizele sunt reci pana te incalzesti. Foarte reci. Incet- incet, prind contur. Fac 3 trasee care nu-mi iesisera data trecuta. E bine pentru moral. Sunt in crestere- de forma!
Simt acidul lactic. Ma dau pe Parov Stelar: Homesick- ce ironie.
Vine asaltul final asupra unui traseu. Dupa vreo 7 incercari il las pentru data viitoare. Gata. Abdomene, flexii cu ganterele si am terminat. Sunt putin obosit.
Ajung la bazin pe la 7:30. Destul de gol. Aici e cald si bine. Am visat la caldura asta inca de la sala. Uf... 60 de ture. Futu-i. Iar pierd numaratoarea. Putina incalzire, si lansarea la apa. Primele 20 ture sunt groaznice. Ma dor umerii foarte tare pana se incalzesc. Am urmatoarea jumatate de ora in care in afara de: intinde mana, da din picioare, respira cum trebuie, nu scoate capul la jumate de metru deasupra apei ca un caine, barbia in piept, trage bratul pe sub corp, fii aerodinamic (sau hidrodinamic s-o fi numind) nu ma gandesc. 38 minute. Slabut, dar e loc si timp de mai bine.
Prin ceasul proaspat cumparat a trecut o tona de apa. La tura a 12-a l-am dat jos. Mort.
Iar acum, caldura unei saune. Nu rezist niciodata mai mult de 10 minute. Dus, si spre casa. Mai scutur o data masina de zapada. Parca e mai frig afara, desi sunt incins de la sauna.
21: 30. Acasa. Cald. Spalat, pat. Verificat e-mail-uri & staff. Mai citesc ce mai scriu altii, nu am chef de socializare. Am un singur gand in cap: Caucaz. Am gasit 2 bloguri despre asta. Doua gagici care au fost anul asta intr-un grup mai mare. In poze-l vad pe Fane Tulpan. Acum vreo 4 ani am tras o betie si cu el, in Retro de pe Odobescu. Cand Delia a plecat in State. Cu o seara inainte. Am baut shot- uri. Vreo 15, si m-am facut... praf. Tin minte ca imi doborasem recordul de 12 de la ziua mea.
Sunt obosit. Extrem de obosit... O gura de vin, un jazz... si mi se inchid ochii. Ce zi plina...
Telefonul e pus la incarcat la picioarele “patului”. Va suna maine la 7:40.
Prin ceasul proaspat cumparat a trecut o tona de apa. La tura a 12-a l-am dat jos. Mort.
Iar acum, caldura unei saune. Nu rezist niciodata mai mult de 10 minute. Dus, si spre casa. Mai scutur o data masina de zapada. Parca e mai frig afara, desi sunt incins de la sauna.
21: 30. Acasa. Cald. Spalat, pat. Verificat e-mail-uri & staff. Mai citesc ce mai scriu altii, nu am chef de socializare. Am un singur gand in cap: Caucaz. Am gasit 2 bloguri despre asta. Doua gagici care au fost anul asta intr-un grup mai mare. In poze-l vad pe Fane Tulpan. Acum vreo 4 ani am tras o betie si cu el, in Retro de pe Odobescu. Cand Delia a plecat in State. Cu o seara inainte. Am baut shot- uri. Vreo 15, si m-am facut... praf. Tin minte ca imi doborasem recordul de 12 de la ziua mea.
Sunt obosit. Extrem de obosit... O gura de vin, un jazz... si mi se inchid ochii. Ce zi plina...
Telefonul e pus la incarcat la picioarele “patului”. Va suna maine la 7:40.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Planuri, 2010
Intotdeauna am apreciat oamenii care si-au ales singuri modul care au murit. Oamenii care au murit facand ceea ce le-a facut placere sa faca. Una din categoriile astea de oameni sunt alpinistii.
Acum cateva saptamani ma intalnesc cu dentistul meu, care imi spune: "Daca mai ai ceva de lucru' la dinti, acum e momentul, pentru ca in martie plec in expeditie pe Annapurna" (Hymalaia). Eu am zambit...
Desigur, nu e o abordare normala pentru ceea ce vreau eu, asa ca tin sa precizez: NU vreau- deocamdata sa mor.
Caut pertener(i) pentru o excursie (sau mai pompos fiind spus- expeditie) in Caucaz pentru a atinge varful Elbrus 5642 m.
Perioada optima: lunile iulie- august. De preferat ar fi luna iulie, pentru a putea ajunge in august la concursul Carphatian Adventure.
Deci, iulie 2010- Caucaz.
Ar putea fi inceputul campaniei... "Seven Summits".
Amatorii ma pot contacta deocamdata aici, sau pe adresele de e-mail:
calin.crainic@gmail.com
calincrainic@yahoo.com
Acum cateva saptamani ma intalnesc cu dentistul meu, care imi spune: "Daca mai ai ceva de lucru' la dinti, acum e momentul, pentru ca in martie plec in expeditie pe Annapurna" (Hymalaia). Eu am zambit...
Desigur, nu e o abordare normala pentru ceea ce vreau eu, asa ca tin sa precizez: NU vreau- deocamdata sa mor.
Caut pertener(i) pentru o excursie (sau mai pompos fiind spus- expeditie) in Caucaz pentru a atinge varful Elbrus 5642 m.
Perioada optima: lunile iulie- august. De preferat ar fi luna iulie, pentru a putea ajunge in august la concursul Carphatian Adventure.
Deci, iulie 2010- Caucaz.
Ar putea fi inceputul campaniei... "Seven Summits".
Amatorii ma pot contacta deocamdata aici, sau pe adresele de e-mail:calin.crainic@gmail.com
calincrainic@yahoo.com
joi, 10 decembrie 2009
ssssst!
Sunt la muca. Transmit in direct. ssst!
Mai am 5 zile de lucru, dupa care intru in concediu.
ooooole! Odihna, Retezat, poate catarat, zapada, mancare, drumuri lungi, bautura, familie, prajituri, chefuri, poate clubin'...
Iau bani mai putini in 14. Tocmai am realizat. Ca n-am muncit 2 zile.
Futu-i!
De la munca a transmis in direct, pentru mapamond,
CC
ssssst!
Mai am 5 zile de lucru, dupa care intru in concediu.
ooooole! Odihna, Retezat, poate catarat, zapada, mancare, drumuri lungi, bautura, familie, prajituri, chefuri, poate clubin'...
Iau bani mai putini in 14. Tocmai am realizat. Ca n-am muncit 2 zile.
Futu-i!
De la munca a transmis in direct, pentru mapamond,
CC
ssssst!
miercuri, 9 decembrie 2009
Culmea alegerilor
Circula o gluma buna: care e culmea alegerilor prezidentiale?
Sa te culci presedinte si sa te trezesti penibil.
Sa te culci presedinte si sa te trezesti penibil.
duminică, 6 decembrie 2009
Razia a III-a
Heaven, I'm in heaven... Asa am cantat duminica dimineata pe la ora 5 cand am iesit din Club Heaven Studio. Bai... pula mea... alta lume... OZN-uri, nu club! Impresionat pana la coltul ochiului stang mi-a aparut o picatura. Sarata.
Deci: Heaven Studio unul dintre bine- cunoscutele cluburi din urbe, dat in folosita de vreo 3 ani, dar in care subsemnatu' n-a intrat pana acum, din cauza aceluias principiu: ba, io nu dau bani la intrare ca sa beau o bere sau sa fut o pizda. Ei bine, intre timp lucrurile s-au mai schimbat. Iar sambata seara, a trebuit sa merg. Dar oricum as fi vrut sa dau o raita in viitorul apropiat.
Am avut un separeu imens rezervat doar pentru noi, mai incolo aciuandu-se si Dan Balan- (da ma, ala de canta si e cantecaci) cu toata sleahta lui de sifilitice si poponari. Si daca tot a stat langa noi, mi s-a confirmat inca o data teoria cum ca frecatoarele de clitoris au mai putin de jumatate de neuron activ. Si ca cum pula de vedeta, chiar daca miroase a cacat de la o posta (ca ei e altfel), are gust mai bun decat a noastra, a muritorilor de rand. Veneau pizdele staluri- stoluri ca sa faca o poza cu artistu' (cu gesturi tandre si timide de pisi cretina), sau sa schimbe o vorba, sa-l intrebe (probabil) cand mai scoat vreun album, sau daca nu le dedica o... Ca ce altceva sa discuti cu un om pe care il vezi doar la televizor? Ca la plecare tot singur a plecat- adica cu ai lui deci... cum pula mea sa nu devii poponar in atare conditii? Ma intreb pe mine cat ma mai tine tentatia.
Tot pentru prima data in viata, am baut Jack Daniel's. Cu Red Bull. Si nu stiu daca mi se pare doar mie, si nici nu stiu din cauza caruia din cele doua ingredente, dar "prajitura" avea gust de detergent. Da' nu orice... din ala ieftin- Tix de pe vremea raposatului conducator. Cu toate astea, efectul a fost maxim- de pulbere pe final.
Aerisire: avand in vedere ca am stat in separeul imens, nu s-a simtit tigarile decat in gura si stomac. Asa ca: 4 ventilatoare
Bautura: cum bautura a fost adusa la pachet, a si fost de cea mai buna calitate. Dar comandand o bere mi s-a adus una din aia cu care daca te joci cu sticla, ti-o scapi in cur. si asta nu-mi place! 3 sticle.
Muzica: excelenta. 5 discuri, si alea de platina.
Gagici: la capitolu' asta... Na... fiind sambata seara, toate birturile deschise, s-o fi impartit fauna pe zone geografice. Totusi merita nota 4 pentru alea trei rapandule mai dragute pe care l-am vazut.
La multi ani Razvan! Inca o data- multa sanatate.
PS: Blondo, ai fost cea mai buna! Din toate punctele de vedere.
Deci: Heaven Studio unul dintre bine- cunoscutele cluburi din urbe, dat in folosita de vreo 3 ani, dar in care subsemnatu' n-a intrat pana acum, din cauza aceluias principiu: ba, io nu dau bani la intrare ca sa beau o bere sau sa fut o pizda. Ei bine, intre timp lucrurile s-au mai schimbat. Iar sambata seara, a trebuit sa merg. Dar oricum as fi vrut sa dau o raita in viitorul apropiat.
Am avut un separeu imens rezervat doar pentru noi, mai incolo aciuandu-se si Dan Balan- (da ma, ala de canta si e cantecaci) cu toata sleahta lui de sifilitice si poponari. Si daca tot a stat langa noi, mi s-a confirmat inca o data teoria cum ca frecatoarele de clitoris au mai putin de jumatate de neuron activ. Si ca cum pula de vedeta, chiar daca miroase a cacat de la o posta (ca ei e altfel), are gust mai bun decat a noastra, a muritorilor de rand. Veneau pizdele staluri- stoluri ca sa faca o poza cu artistu' (cu gesturi tandre si timide de pisi cretina), sau sa schimbe o vorba, sa-l intrebe (probabil) cand mai scoat vreun album, sau daca nu le dedica o... Ca ce altceva sa discuti cu un om pe care il vezi doar la televizor? Ca la plecare tot singur a plecat- adica cu ai lui deci... cum pula mea sa nu devii poponar in atare conditii? Ma intreb pe mine cat ma mai tine tentatia.
Tot pentru prima data in viata, am baut Jack Daniel's. Cu Red Bull. Si nu stiu daca mi se pare doar mie, si nici nu stiu din cauza caruia din cele doua ingredente, dar "prajitura" avea gust de detergent. Da' nu orice... din ala ieftin- Tix de pe vremea raposatului conducator. Cu toate astea, efectul a fost maxim- de pulbere pe final.
Aerisire: avand in vedere ca am stat in separeul imens, nu s-a simtit tigarile decat in gura si stomac. Asa ca: 4 ventilatoare
Bautura: cum bautura a fost adusa la pachet, a si fost de cea mai buna calitate. Dar comandand o bere mi s-a adus una din aia cu care daca te joci cu sticla, ti-o scapi in cur. si asta nu-mi place! 3 sticle.
Muzica: excelenta. 5 discuri, si alea de platina.
Gagici: la capitolu' asta... Na... fiind sambata seara, toate birturile deschise, s-o fi impartit fauna pe zone geografice. Totusi merita nota 4 pentru alea trei rapandule mai dragute pe care l-am vazut.
La multi ani Razvan! Inca o data- multa sanatate.
PS: Blondo, ai fost cea mai buna! Din toate punctele de vedere.
miercuri, 2 decembrie 2009
Fara politica pe blogu' asta!
Scandal, domle', scandal!
Lui Crin i-au crescut trandafiri rosii in cur, pana bucile i s-au colorat si ele in rosu, iar acum arata ca un licurici vizibil doar la lumina zilei.
Duminica ma nimeresc prin centrul Timisoarei dupa o binecuvantata cafea si cateva tigari intr-unu' din birturile ultra-centrale. Nu departe de locatia unde mi-am savurat tigarile, se intampla ceva ce aproape m-a facut sa-mi vars cafeaua. Dar m-am abtinut, iar varsatu' s-a transformat in ras.
In fata Operei, miting. Steaguri rosii, agitatie, zgomote
ca mare, vreo 200- 300 de oameni (estimarea mea e destul de profana) din care 50% aplaudau si agitau steaguri, 25% erau trecatori- ca duminica iasa la bulivard tot romanu'- iar ceilalti 25% ramasi erau huiduitorii de servici, care ca si arme in dotare aveau: fluierici, voci groase, trompete, cu care incercau sa-i acopere pe primii 50% (iar imi mare parte le si reusea smecheria).
ca mare, vreo 200- 300 de oameni (estimarea mea e destul de profana) din care 50% aplaudau si agitau steaguri, 25% erau trecatori- ca duminica iasa la bulivard tot romanu'- iar ceilalti 25% ramasi erau huiduitorii de servici, care ca si arme in dotare aveau: fluierici, voci groase, trompete, cu care incercau sa-i acopere pe primii 50% (iar imi mare parte le si reusea smecheria).Nu am stat mult- vreo 20 minute.
Din cate am auzit la radio, ambele tabere au plans la despartire (probabil de emotie), ajutati fiind de fortele de mentinere a pacii stationate intamplator in zona.
Noroc cu alegerile astea, ca-l mai baga cineva in seama si pe "liderul" pnţcd- Ciuhandru. Ca altfel, ar fi dormit in continuare linistit. Dormi tu linistit,locuitorii vegheaza la linistea ta! Ca doar d'aia il aleg prostanii de prin partea locului de n-shpe ani...
M-m tot gandit, si am intors-o pe toate partile. Cand l-am vazut pe bou' de Basescu cum il carpeste pe ala micu', m-am ingretosat. Si mi-am promis ca nu-l votez. Si io am iesiri ciudate, (d'aia il inteleg) da' nu-s presedinte, ce plm (d'aia nu-l inteleg)! Dar intre un "rosu" si un tembel... eu unu' aleg...
Si fiind convins ca daca va deveni dictator Basescu ne va trimite la canal pe toti cei care inainte de alegri l-am futut in gura in mod public, imi asum acest risc.
Apropo... rosii am mai avut la putere. Dar parca si dictatori, nu?
luni, 30 noiembrie 2009
Film 1.
L-am vazut. Intr-un final. Si ca sa zic si io ceva despre el, pot spune asa: daca te plictisesti, n-ai la ce sa te uiti la televizor, nu ai un film pe care il ai sa-ti doresti sa-l vezi, te poti uita la el. Cand Cineva imi spusese ca daca ar fi fost regizat de oricine altcineva decat Tarantino, ar fi fost un fil ok, m-a pus pe ganduri. Si aproape ca avea dreptate. Prea putina violenta pentru gusturile mele. Prea multe detlii in care s-a pierdut degeaba, in loc sa insiste pe ceva mai concret... Christoph Waltz as col. Hans Landa a jucat din punctul meu de vedere- colosal! Merita sa vezi filmul doar pentru omu' asta, si pentru felul in care isi interpreteaza personajul: perfect. In rest, nimic de remarcat.
"My best friend's girl" e alt "film" ce l-am vazut weekendu' asta. E bun de vazut cu pisi, ca e o "comedie romantica"- de cacat. Sau de recomandat lu' pisi. In schimb, in filmu' asta mi-au placut vreo 10 schimburi de replici. Si atat.
"My best friend's girl" e alt "film" ce l-am vazut weekendu' asta. E bun de vazut cu pisi, ca e o "comedie romantica"- de cacat. Sau de recomandat lu' pisi. In schimb, in filmu' asta mi-au placut vreo 10 schimburi de replici. Si atat.
vineri, 27 noiembrie 2009
Seara mea
Ies afara. Imi tremura picioarele si de abia mai pot respira... Fac cativa pasi, incerc sa-mi recapat pulsu'. A fost greu, si inca mai am mult de munca... Ma asez, ma intind si ma gandesc: am doborat in ultima vreme doua recorduri: 12 ore de la ultinul "te iubesc" ce parea spus din suflet pana la primirea sutului in coaie, si 39 minute/ 1500 craul. Amandoua sunt notabile, dar nu stiu de care sa ma bucur mai mult.
Sunt cam epuizat.
Ia uite la ala... Tot timpu' am fost de parere ca cati oameni sunt, atatea stiluri de inot sunt...
Nenea grasanu'... parca e un hipopotam. Esuat...
La banda de alergat e una care baga viteza de vreo juma' de ora. Pare in forma, si nu cred ca e la prima tinerete...
Hipopotamu' a ajuns la mijlocul bazinului. Ole! Nici nu mai are mult... Oricum, are toata seara la dispozitie...
Alta cu ochelari de inot, care si i-a pus ca sa n-o stropeasca pe ochi ceilalti participanti la trafic... Ca cu capu' sub apa nu are nici o sansa sa ajunga. Cred ca se cred "cool" astia ca ea. Poate se simt mai tinerei, mai in pas cu moda, mai buni inotatori daca-si pun ochetii de apa pe teasta. Pe aici media de varsta cred ca e undeva la 45 de ani... Multa carne care atarna.
Ei, drace... acum a venit un nea' Mustata... asa ceva n-am mai vazut. Are o pereche de slipi in care i se balangane pula... Si nu sunt slipi- boxeri. Sunt chiloti de inot normali. Si i-o fi luat pe considerent ca de la 40 de ani pana la sfarsitul vietii nu trebuie sa-i mai schimbe, chiar daca-i mai creste pula...(speranta moare ultima).
Ce de oameni... si inca mai vin. Bine ca am prins un culoar si mi-am putut face treba. Mai stau un pic si merg la sauna.
A intrat o blonda. Tot pe la 40- 45. Sau cel putin asa arata. Cred ca a fost foarte frumoasa in tinerete... Isi lasa boarfele cu niste gesturi foarte elgante. Si cand paseste, paseste cu multa gratie. Isi tine mainle impreunate in fata burtii, parca ar fi timida, sau parca ar ascunnde ceva. Oare ce? La varsta ei o fi fost vreo pisi cu impresii de diva... Fata ei imi aminteste de prietena unui prieten. Are niste buze senzule, si o pereche de ochelari de vedere cu care intra in apa. In timp ce intra, tinandu-se de balustrada scarilor, o vad cum trage cu ochiul la pula unui tinerel ce trece pe langa ea.
Sportiva de la banda de alergat s-a oprit. Acum vorbeste cu un flacau. Asa-i de incordata, si are un mers atat de teapan, de zici ca noi ar trebui sa observam ca ea face sport, e in forma si s-o si apreciem pentru asta. Bai da' are un mers... o fi futut-o careva in cur inainte de a veni.
Un tinerel- nu stiu daca are 20 de ani inoata de cel putin 20 minute fara oprire, si nu pare sa fi obosit. Se mai uita doar la ceasul de pe mana la intoarceri. S-o fo pregatind pentru ceva...
Cei mai multi inoata (sau asa zic ei) craul cu niste miscari foarte nefiresti. Isi rotesc capetele deasupra apei de la stanga la dreapta si invers, parca ar fi girofarele politiei puse in functiune.
Auuu... in sfarsit pot sa-mi clatesc ochii, daca n-a facut-o apa pana acum. E o bunataciune si jumatate. Tate, cur, frumusica, degete prelungi... Trece prin dreptul meu si se aseaza putin mai incolo. Am mai vazut-o pe aici mai in vara. Ceea ce imi place la ea e faptul ca nu pare a avea aere de pisi...
In sfarsit unu care-mi place cum inoata. Frumos, elegant, viteza constanta... nu sunt multi din astia.
La aparatele de fitness sunt cativa masculi. Unul are un maieu din ala chinezesc cum are tata, al carui decolteu i-a ajuns la stern. Sunt care- mai- de- care mai incordati. Toti, pe rand trag cu ochiul spre lumea din bazin, sa vada daca ii remarca cineva. Ce ratati... Nu, ma! Nu e nimeni atent la voi, in afara mea. Prostanilor!
Una inoata atat de tacticos, ca ma gandesc ca si laba daca i-o face barbatului tot asa i-o fi facand-o: tacticos, cu 2 degete... Face o fata atat de acra cand trece tinerelu' pe langa ea si o stropeste, de parca ar fi venit la plimbare in parc.
Un tataie cu cateva suvute de par in cap gen Basescu, pe care le-a "sifonat" apa, baga capu' la fund, si incepe sa dea din maini si din picioare ca disperatu' (de parca s-ar ineca, nu ar inota) pana la mijlocul bazinului unde i se termina gazu' si se opreste, scoate capul din apa ca sa ia si plamanii lui aer, si debusolat se uita in jur sa vada pana unde a ajuns. Apoi reia miscarea pana in capatul celalat.
Bunataciunea s-a lansat la apa. Si asta se stramba daca din greseala ii sar stropi de apa ai altora in freza. Ca ea nu stropeste. Nici n-are cum...
Ma io nu stiu... s-o fi schimbat moda? Are o tanara un costum de baie ca al bunichii: early 80's. Cu niste chilotoi, si un sutien... mai bine isi lua un neopren, daca tot vroia sa se acopere.
Ce caraghios e asta... inoata cu toata fiinta. Corpu' e intr-o parte, el in alta, picioarele parca nu-s cu el... Ma distrez...
In sfarsit si un lant. Galben. Gros. Asortat cu o pereche de cercei rotunzi cat roata carului. Asa da!
Tinerelul inoata in continuare, in acelasi ritm sustinut. Hipopotamu'... si el.
Gata. M-am destins un pic, merg sa ma incintez un pic la sauna, unde-i o alta poveste...
Sunt cam epuizat.
Ia uite la ala... Tot timpu' am fost de parere ca cati oameni sunt, atatea stiluri de inot sunt...
Nenea grasanu'... parca e un hipopotam. Esuat...
La banda de alergat e una care baga viteza de vreo juma' de ora. Pare in forma, si nu cred ca e la prima tinerete...
Hipopotamu' a ajuns la mijlocul bazinului. Ole! Nici nu mai are mult... Oricum, are toata seara la dispozitie...
Alta cu ochelari de inot, care si i-a pus ca sa n-o stropeasca pe ochi ceilalti participanti la trafic... Ca cu capu' sub apa nu are nici o sansa sa ajunga. Cred ca se cred "cool" astia ca ea. Poate se simt mai tinerei, mai in pas cu moda, mai buni inotatori daca-si pun ochetii de apa pe teasta. Pe aici media de varsta cred ca e undeva la 45 de ani... Multa carne care atarna.
Ei, drace... acum a venit un nea' Mustata... asa ceva n-am mai vazut. Are o pereche de slipi in care i se balangane pula... Si nu sunt slipi- boxeri. Sunt chiloti de inot normali. Si i-o fi luat pe considerent ca de la 40 de ani pana la sfarsitul vietii nu trebuie sa-i mai schimbe, chiar daca-i mai creste pula...(speranta moare ultima).
Ce de oameni... si inca mai vin. Bine ca am prins un culoar si mi-am putut face treba. Mai stau un pic si merg la sauna.
A intrat o blonda. Tot pe la 40- 45. Sau cel putin asa arata. Cred ca a fost foarte frumoasa in tinerete... Isi lasa boarfele cu niste gesturi foarte elgante. Si cand paseste, paseste cu multa gratie. Isi tine mainle impreunate in fata burtii, parca ar fi timida, sau parca ar ascunnde ceva. Oare ce? La varsta ei o fi fost vreo pisi cu impresii de diva... Fata ei imi aminteste de prietena unui prieten. Are niste buze senzule, si o pereche de ochelari de vedere cu care intra in apa. In timp ce intra, tinandu-se de balustrada scarilor, o vad cum trage cu ochiul la pula unui tinerel ce trece pe langa ea.
Sportiva de la banda de alergat s-a oprit. Acum vorbeste cu un flacau. Asa-i de incordata, si are un mers atat de teapan, de zici ca noi ar trebui sa observam ca ea face sport, e in forma si s-o si apreciem pentru asta. Bai da' are un mers... o fi futut-o careva in cur inainte de a veni.
Un tinerel- nu stiu daca are 20 de ani inoata de cel putin 20 minute fara oprire, si nu pare sa fi obosit. Se mai uita doar la ceasul de pe mana la intoarceri. S-o fo pregatind pentru ceva...
Cei mai multi inoata (sau asa zic ei) craul cu niste miscari foarte nefiresti. Isi rotesc capetele deasupra apei de la stanga la dreapta si invers, parca ar fi girofarele politiei puse in functiune.
Auuu... in sfarsit pot sa-mi clatesc ochii, daca n-a facut-o apa pana acum. E o bunataciune si jumatate. Tate, cur, frumusica, degete prelungi... Trece prin dreptul meu si se aseaza putin mai incolo. Am mai vazut-o pe aici mai in vara. Ceea ce imi place la ea e faptul ca nu pare a avea aere de pisi...
In sfarsit unu care-mi place cum inoata. Frumos, elegant, viteza constanta... nu sunt multi din astia.
La aparatele de fitness sunt cativa masculi. Unul are un maieu din ala chinezesc cum are tata, al carui decolteu i-a ajuns la stern. Sunt care- mai- de- care mai incordati. Toti, pe rand trag cu ochiul spre lumea din bazin, sa vada daca ii remarca cineva. Ce ratati... Nu, ma! Nu e nimeni atent la voi, in afara mea. Prostanilor!
Una inoata atat de tacticos, ca ma gandesc ca si laba daca i-o face barbatului tot asa i-o fi facand-o: tacticos, cu 2 degete... Face o fata atat de acra cand trece tinerelu' pe langa ea si o stropeste, de parca ar fi venit la plimbare in parc.
Un tataie cu cateva suvute de par in cap gen Basescu, pe care le-a "sifonat" apa, baga capu' la fund, si incepe sa dea din maini si din picioare ca disperatu' (de parca s-ar ineca, nu ar inota) pana la mijlocul bazinului unde i se termina gazu' si se opreste, scoate capul din apa ca sa ia si plamanii lui aer, si debusolat se uita in jur sa vada pana unde a ajuns. Apoi reia miscarea pana in capatul celalat.
Bunataciunea s-a lansat la apa. Si asta se stramba daca din greseala ii sar stropi de apa ai altora in freza. Ca ea nu stropeste. Nici n-are cum...
Ma io nu stiu... s-o fi schimbat moda? Are o tanara un costum de baie ca al bunichii: early 80's. Cu niste chilotoi, si un sutien... mai bine isi lua un neopren, daca tot vroia sa se acopere.
Ce caraghios e asta... inoata cu toata fiinta. Corpu' e intr-o parte, el in alta, picioarele parca nu-s cu el... Ma distrez...
In sfarsit si un lant. Galben. Gros. Asortat cu o pereche de cercei rotunzi cat roata carului. Asa da!
Tinerelul inoata in continuare, in acelasi ritm sustinut. Hipopotamu'... si el.
Gata. M-am destins un pic, merg sa ma incintez un pic la sauna, unde-i o alta poveste...
marți, 17 noiembrie 2009
De diazepam
Duminica am fost la biserica. Nu ca as fi simtit nevoia. Evlavia din mine, a ramas in urma o data cu trecerea timpului. Dar, am simtit nevoia sa pun lumanari- pentru vii, pentru morti, pentru suferinzi. In special pentru ei. Stiu doua cazuri de oameni grav bolnavi, in mare suferinta, pe langa care mai sufera 2 familii. La ei m-am gandit, si la familiile lor, in primul rand. Sper ca gandul meu sa-i ajute putin pe toti.
Toamna asta incepuse frumos. Atat de frumos, incat credeam ca va fi cea mai frumoasa toamna din viata mea. Si a si fost pana la un moment dat. Si am ajuns pana la urma la o concluzie (o sa spuna iar unii ca-s de cacat): toamna nu poate fi decat ca o laba: trista. Dar, vor spune altii, e asa cum ne-o facem. O data a fost "octombrie rosu". Acum e noiembrie negru. Caci decembrie trebuie sa fie alb. O prietena buna, mi-a spus: "poate se va termina frumos... sau poate mai trebuie un pic de rabdare pana vine iar primavara..."
Up and up and up I climb,
When I came up I was so far behind,
My head takes a lickin',
But my heart keeps on tickin,
Just the same.
Always startin' over but somehow,
I always know where to begin.
Round and round and round I ride,
And just when I looked I hadn't even began,
To feel the effect,
A cool, dark fever,
On the brain.
That feelin' takin' over,
Like a holy rollercoaster,
To the grave.
How can I await the day?
And last the night I'm here to see?
How do I await the mother lode?
It's the art of feeling naked in your clothes.
Again, again, again I tried,
That's how I knew I would never be denied,
That face in the mirror,
Who could it be? It was my own.
That cool, dark figure,
That's when I knew I was alone.
On and on and on I drive,
When will I know I have finally arrived?
So far I've gone, so far to go,
It never ends.
Always starting over but somehow I always know where to begin,
Always starting over but somehow I always know where to begin,
Always starting over but somehow I always know where to begin.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Ca sa vezi tehnologie, draga!
(Oi fi eu prost, dar sunt ei destepti! Si mai tehnologizati ca noi.)
Ia uite-al naibii, cum nu facem nici un pas pe net fara sa stie satelitu' lu' Obama.
Va multumesc tuturor care treceti peste blogu' asta.
Sunteti atat de multi, si atat de diversi, ca ma simt coplesit, de-a dreptu'.
Statisticile arata cam asa:
Dupa limbi(le)- probabil de la pantofii sport (gen Adidas) pe care ii purtati:
Sunteti de prin...
Media vizitelor/ vizitator/ ziua (ca stiti si voi sa cititi in "english")
Durata stationarii in halta
Acum... ei mai imi dau si multe alte informatii, dar alea le pastrez pentru mine.
(Ca e clasificate, si altfel... costa)
Si daca tot ati ajuns pana aici, va trimit la un tip pe blog, care meria sa fie citit. Adicalea, mie mi-a provocat o repriza de ras. O fi mai vechi, o fi circulat o data pe net, nu stiu. Eu am ras, oricum.
http://catalinpurdel.blogspot.com/2009/07/prima-zi-ca-europarlamentari-pentru.html
marți, 10 noiembrie 2009
Tom, femeia si... atat
Discutam cu ceva vreme in urma cu o prietena despre importanta dimensiunii pulii intr-o relatie, evident sexuala- sau poate mai mult decat atat. Si ea imi povestea despre "fostul" care n-o avea prea mare. Chiar din contra (am inteles eu...). Iar eu, nedumerit, o intreb, normal:
Atat
"Cum poti sa stai cu unu' care are un ciot de putzulica? Te poti fute ok, te simti bine?"
Si ea, cu o genialitate iesita din comun, imi da raspunsul pe care nu credeam ca-l voi auzi vreodata de la o femeie- si mai presus de atat- blonda:
"Nu stiu daca m-am simtit bine cu el, sau m-am facut eu sa ma simt bine".
Raspunsul l-am notat atunci pe un carnetel, pentru a nu-l uita si a-l reproduce cat mai exact. Ma mir si astazi. Crdeam ca doar barbatii pot fi atat de porci. Dar, de cand femeile vor sa devina barbati, vad ca sufera si ele din ce in ce mai mari transformari.
Pana acum cativa ani, si trebuie sa spun sincer ca nu foarte foarte multi, am trait cu proasta impresie ca singurele fiinte care se masturbeaza (fac laba- aia trista) pe planeta asta sunt barbatii. Desi citisem statistici, auzisem emisiuni, imi spuneam mereu: neeee, nu se poate... Ele nu poate... Ele sunt atat de delicate, incat nu poate face lucruri atat de necurate si urate. FIX PULA! Ei bine, am realizat cat de mult m-am inselat. Am invatat ca Tom poate face lucruri incredibile, si nici o dexteritate iesita din comun nu-i trebuie. Trebuie doar sa stie calea, drumul, locul unde trebuie sa se opreasca si miscarea. Tom poate aduce fericirea, mai profund decat o face la mine Dreapta. Rezultatul in schimb, e acelasi (dar asta e subiectul unui alt post). Multumesc celor care mi-au adus realitatea in fata, si care m-au facut sa cred ca Doamne- Doamne e la fel de crud si pentru femei in aceeasi masura in care e pentru barbati.
Zilele trecute am auzit un banc bun (prins fiind in mijlocul unei discutii despre...
"Tu de ce nu te insori, bai? Ai 25 de ani (multumesc, tanati, esti o draguta!) si ce mai astepti?"
Banc:
Doua prietene se intalnec in piata. Nu se mai vazusera de cativa ani. Una nemaritata, una maritata cu copii. Dupa ce mai faci, cum o mai duci, prima o intreaba pe a doua: "Si copii? Ce fac, s-au casatorit?"
"Da... raspunde. Fata... fata a ajuns foarte bine. Foarte bine! Si-a gasit un baiat, foarte, foarte bun! O ajuta sa gateasca, spala, calca, o ajuta la cumparaturi, are grija de copii, ii cumpara flori si mici atentii, castiga bine... Fata a avut noroc."
"Si baiatul?" intreaba prietena.
"Baiatul a ajuns foarte rau... e rau... Si-a gasit o fata... Il pune sa o ajute la gatit, il pune sa spele, sa-si calce, il cara la cumparaturi, il lasa cu copii..."
Atatvineri, 6 noiembrie 2009
E vineri...
Colegii de birou au plecat. Am ramas singur...
Nu ma grabesc acasa. Pai de ce m-as grabi? Copii mei nu urla de foame. Singurii care mai tipa sunt aia de pe cearceaf. Da' nici aia tot timpu'. De regula cand simt un cur de femeie strain, il ciupesc. Si ea se sperie, si sare ca arsa... iar eu ii explic: draga... nu te speria... astia-s copiii dintr-o alta casatorie...
Ia te uite... a intrat Cristi!
marți, 27 octombrie 2009
M-am scuturat si...
...am revenit! Cu o pula si mai MARE, cu un chef de futut in gura si mai pronuntat, de un misoginism impins si mai la extrem, si cu niste frustrari de manifestat, inradacinate taman in Groapa Marianelor. OOOOleee!
Astept pe una/ unu care sa-mi darame toate sistemele de valori, sa-mi mute polii existentei, si sa fiu altu' tot restu' vietii. Pana atunci, fix PULA! N-aveti cu ce ma impresiona.
Deci... hai sa-ncepem cu o pauza... cum stie sa incepa tot romanu'.
Astazi, omagiu barbatilor bine. Poate cam comerciali, poate cam plangaciosi, dar... cica asa sunt astia... ha, ha! Hai, nu va ambalati- asta-i o fatza...
Si pentru ca aveam chef de Lenny, pe care nu-l mai ascultasem demult...
Hm... fusai azi la bazin- singura activitate sportiva pe care o mai prestez. Si ma gandeam: pe unde naiba intra ciupercile-n corp? Ca stau unii atat de crispati, de nici macar pe urechi nu se uda. Si mai povestesc prietenilor la sauna cum au innotat 1 ora! La fel ca si femeile care poarta ochelari de innot, dar "innoata" fara sa-si ude parul...
Ce am mai facut in ultimu' timp...wow! O groaza... da' le luam metodic...
Tin sa multumesc mamei si tatalui ca respir azi (nu le-am multumit niciodata public- si nici altfel), tot lor ca mi-au facut un frate pe care-l iubesc, fratelui si cumnatei ca mi-au facut o nepoata frumoasa si desteapta (2in1 la 2 ani jumate, va dati seama ce-o sa iasa...), pritenilor, prietenelor, cititorilor si criticilor, care s-au nascut critici. Hai noroc, si la-mai-mare!
Si mai bag un Robbie spre incheiere, ca "sa calarim bine!"- slogan electoral.
Astept pe una/ unu care sa-mi darame toate sistemele de valori, sa-mi mute polii existentei, si sa fiu altu' tot restu' vietii. Pana atunci, fix PULA! N-aveti cu ce ma impresiona.
Deci... hai sa-ncepem cu o pauza... cum stie sa incepa tot romanu'.
Astazi, omagiu barbatilor bine. Poate cam comerciali, poate cam plangaciosi, dar... cica asa sunt astia... ha, ha! Hai, nu va ambalati- asta-i o fatza...
Si pentru ca aveam chef de Lenny, pe care nu-l mai ascultasem demult...
Hm... fusai azi la bazin- singura activitate sportiva pe care o mai prestez. Si ma gandeam: pe unde naiba intra ciupercile-n corp? Ca stau unii atat de crispati, de nici macar pe urechi nu se uda. Si mai povestesc prietenilor la sauna cum au innotat 1 ora! La fel ca si femeile care poarta ochelari de innot, dar "innoata" fara sa-si ude parul...
Ce am mai facut in ultimu' timp...wow! O groaza... da' le luam metodic...
Tin sa multumesc mamei si tatalui ca respir azi (nu le-am multumit niciodata public- si nici altfel), tot lor ca mi-au facut un frate pe care-l iubesc, fratelui si cumnatei ca mi-au facut o nepoata frumoasa si desteapta (2in1 la 2 ani jumate, va dati seama ce-o sa iasa...), pritenilor, prietenelor, cititorilor si criticilor, care s-au nascut critici. Hai noroc, si la-mai-mare!
Si mai bag un Robbie spre incheiere, ca "sa calarim bine!"- slogan electoral.
marți, 13 octombrie 2009
Moartea dorului...
Am asistat la primul deces intre bloguri.
Unul dintre blogurile pe care il citeam cu o foarte mare placere, dar care ma intrista de aproape fiecare data, blogul care uneori ma facea sa vad femeile cu alti ochi, care ma facea sa vad femeia prin ochii sensibilitatii ei, a murit. Adica... a fost sters. Mie unu' imi pare extrem de rau.
Imi place, si asta fac in ultima vreme- citesc multe postari a diferiti oameni. Si pot spune ca nu sunt impresionat de tot ce citesc. Ei, femeia asta m-a pus pe ganduri de atatea ori, a rasolit melancolia in mine de atatea ori- si nu prin postari siropoase de sa-ti tai vena cava, ci prin lucruri explicate atat de bine, de prezentari de situatii nu tocmai vesele atat de reale, incat, celor care nu ati cetit-o, sa va para rau. Mie, deja imi lipseste.
Daca vreodata vei publica o carte, mi-ar place sa fiu unul dintre cei care o primeste cu dedicatie.
Odihneasca-se in pace in universul "delete" al internetului.
http://doruldezid.wordpress.com/ - blog de prapastie ambulanta
Unul dintre blogurile pe care il citeam cu o foarte mare placere, dar care ma intrista de aproape fiecare data, blogul care uneori ma facea sa vad femeile cu alti ochi, care ma facea sa vad femeia prin ochii sensibilitatii ei, a murit. Adica... a fost sters. Mie unu' imi pare extrem de rau.
Imi place, si asta fac in ultima vreme- citesc multe postari a diferiti oameni. Si pot spune ca nu sunt impresionat de tot ce citesc. Ei, femeia asta m-a pus pe ganduri de atatea ori, a rasolit melancolia in mine de atatea ori- si nu prin postari siropoase de sa-ti tai vena cava, ci prin lucruri explicate atat de bine, de prezentari de situatii nu tocmai vesele atat de reale, incat, celor care nu ati cetit-o, sa va para rau. Mie, deja imi lipseste.
Daca vreodata vei publica o carte, mi-ar place sa fiu unul dintre cei care o primeste cu dedicatie.
Odihneasca-se in pace in universul "delete" al internetului.
http://doruldezid.wordpress.com/ - blog de prapastie ambulanta
miercuri, 7 octombrie 2009
Hm... din zeci de mii...la 07.oct.2009
a href="http://blogrank.targetit.ro/calin-crainic.blogspot.com.html">
luni, 28 septembrie 2009
Deschideti usile perceptiei!
Summer's almost gone,
Summer's almost gone,
Almost gone,
Yeah, it's almost gone.
Where will we be
When the summer's gone?
Morning found us calmly unaware,
Noon burned gold into our hair,
At night we swam at laughin' sea
When summer's gone, where will we be?
Where will we be?
Where will we be?
Morning found us calmly unaware,
Noon burned gold into our hair,
At night, we swam at laughin' sea
When summer's gone, where will we be?
Summer's almost gone,
Summer's almost gone.
We had some good times,
But they're gone,
The winter's comin' on,
Summer's almost gone.
Summer's almost gone,
Almost gone,
Yeah, it's almost gone.
Where will we be
When the summer's gone?
Morning found us calmly unaware,
Noon burned gold into our hair,
At night we swam at laughin' sea
When summer's gone, where will we be?
Where will we be?
Where will we be?
Morning found us calmly unaware,
Noon burned gold into our hair,
At night, we swam at laughin' sea
When summer's gone, where will we be?
Summer's almost gone,
Summer's almost gone.
We had some good times,
But they're gone,
The winter's comin' on,
Summer's almost gone.
marți, 15 septembrie 2009
Trist...
Si eu credeam ca nu sunt multi in situatia asta.
M-am mai linistit.
Ei as sti ce sfat sa-i dau...
http://doruldezid.wordpress.com/2009/04/13/blogul-meu-impotriva-mi/
M-am mai linistit.
Ei as sti ce sfat sa-i dau...
http://doruldezid.wordpress.com/2009/04/13/blogul-meu-impotriva-mi/
vineri, 11 septembrie 2009
Pentru cei atat de sensibili,
incat ma induiosaza si mi-o fac sa-mi moara la intrare:
Un cocostarc in zbor spunea:
Ce pula mea, ce pula mea!
Ce-i pasa lumii dinprejur,
Ca fut normal sau fut in cur,
E pula lor? E pula mea!
Ce pula mea, ce pula mea!
Un cocostarc in zbor spunea:
Ce pula mea, ce pula mea!
Ce-i pasa lumii dinprejur,
Ca fut normal sau fut in cur,
E pula lor? E pula mea!
Ce pula mea, ce pula mea!
sâmbătă, 29 august 2009
Ultimul episod
Criza. De timp. De spatiu. De bani. Generatoare de stress.
O persoana la care tin, probabil cel mai mult pe lumea asta mi-a spus, la un moment dat (incerc sa citez): "La ora actuala, nu mai avem timp sa analizam. Totul se face in graba. Totul se judeca dupa aparente. Totul se intmapla in primpa... De ex: mergi la o intalnire, iar pe tine ai tricoul sifonat. Ea nu va mai vrea sa vina si la o a doua, pentru ca te-a vazit asa, si te-a catalogat ca fiind neingrijit. Pentru ea nu va conta omul din spatele acelei carpe. Punct si trece la urmatorul. Asta inseamna judecata dupa aparente. SUPERFICIALITATE.
Si toate din cauza grabei, a timpului in care vom fi ocupati probabil cu probleme mai importante: bani, cariere, etc...
Cineva care iti place iti citeste blogul. Cum crezi ca te va percepe? Intocmai dupa ceea ce scrii acolo. Nu mai conteaza restul. Nu va avea timp de pierdut sa te vada cum esti intr-adevar".
Intre timp, povestea mea de dragoste, a luat sfarsit. Probabil dragoste exista doar in capu' meu...
Nu mi-e bine, dar imi voi reveni...
Blog... fata nevazuta a capodoperelor...Locul unde poti sa te razbuni, rabufnesti, manifesti, si mai presus de toate in mod public... Am un an impreuna cu blogu' meu. Mi-e extrem de greu sa renunt la el. Il iubesc, fiindca e o parte din timpul meu, acum. E pentru mine un mijloc (poate ciudat pentru multa lume) de comunicare.
Invat din greseli- cel putin asa pretind, si cand 2 iti spun ca esti beat, te duci si te culci... Mai ales daca cei 2 sunt 2 oameni care inseamna ceva pentru mine. Asa ca, de azi, pagina asta o voi folosi pentru poze, sau impresii din calatorii, weekend-uri si lucruri mult mai... "soft".
Pentru tot restu' m-am pierdut in randul blogerilor anonimi de pe internet.
PS: Voi visa in continuare sa fiu destul de capabil o data-n viata sa public o carte despre... Nimic.
Sictirene: de fiecare data cand ti-am deschis blogul, de fiecare data am citit motto-ul tau. Nu stiu de unde l-ai luat, dar am o placere orgasmica cand il citesc. Asa ca, da-mi voie sa-l public si eu, aici, ca lucru' pe care l-am invatat interesant de cand mi-am facut blog.
"Cel mai penibil este sa fii un intelectual cu bun simt in Romania... esti ca un intrus la o petrecere, ciudatul clasei, ca o ejaculare prematura in fata iubitei tale mult mai experimentate. Te simti oribil de neadaptat in fiecare zi si iti doresti sa te fi nascut grobian, prost, ca sa te poti simti si tu bine in tara ta"
multam tuturor, pentru tot!
sex neprotejat!!!
ce pula mea!
miercuri, 26 august 2009
Mesajul sfarsitului
Stand si discutand cu prietenii mei despre relatii, femei vs barbati (prietenii mei sunt atat barbati cat si femei- oameni, in general...) am ajuns si la partea nevazuta a lucrurilor, parte despre care vom discuta mai departe si parte despre care sincer, nu credeam, nu stiam ca exista.
Orice asemmenare cu personaje si fapte reale e pur intamplatoare.
Anno Domini: 200X
Mesaj primit de X de la Y:
"Uitasem cat e de incredibil cand faci dragoste cu mine. Acum ma simt de parca m-am trezit dintr-o amorteala. Te iubesc, dragostea mea."
Peste 70 de zile, relatia a luat sfarsit.
Mesaj primit de A de la B:
"Si mie mi-e dor! De tine cand ma tii in brate, cand facem dragoste...cand imi spui ca ti-s draga! Te iubesc, sa stii."
Peste 35 de zile, relatia a luat sfarsit.
FUCK! Ce-o fi, ce-o fi?
Tema saptamanii: cum pula mea (scris fara prescurtari tip messenger) o relatia poate suferi o transformare atat de radicala intr-un termen atat de scurt? Poti sa-ti schimbi ceea ce unii numesc sentimente in decurs a cateva zile, sau asta e metoda de sfarsit: "lovitura de sub centura" (sau "palitura cranshena"- cum ar spune Vitoria Lipan).
Acum... extrapoland: io unu cand simt ca se duce naibii relatia, de nici o culoare nu-mi mai vine a scrie astfel de mesaje.
Iar sunt eu plamadit din alt aluat? Iar sunt io mai tampit decat tot mapamondu'?
Led Zappelin au un cantec pe tema asta:
Led Zeppelin - Babe I'm gonna leave you
Dar ei erau artisti... Imaginatia lor e mai creativa ca a noastra: iubito, te iubesc atat de mult... nu pot mai mult, asa ca... te voi parasi.
Nu pot spune decat ca sunt impresionat de creativitatea femeii contemporane cu mine: stii, tu esti centul universului meu, soarele dupa care ma rotesc, cel mai bun lucru care mi se intampla, dar cand iti voi spune toate astea, tu sa intelegi ca te voi lasa cu ochii-n soare.
Frumos, domnule! Mi se inalta sufletu' cand vad atata noblete.
Sfatul emisiunii: baieti, cand femeia va spune ca te iubeste, sa nu fiti circumspecti. Ea chiar va iubeste!
Dar, cum femeile vor ramane o necunoscuta pentru cei mai multi dintre noi (si pentru ele insele) pana la sfarsitul vietii, nu putem spune decat ca Oscar Wilde a avut dreptate cand spunea: "Femeile sunt facute sa fie iubite, nu sa fie intelese".
urmeaza: Ultimul episod
duminică, 23 august 2009
Dragostea cu bani (incepe)
Veneam de la Oradea....
De fapt intotdeuna am fost curios cum e cand merge un barbat la curve. N-am incercat niciodata (deci am ramas cu curiozitatea nesatisfacuta pana acum) din cauza unui principiu: doar prostii dau bani pe femei. Inadaptatii social. Dar, cum toate trebuie incercate in viata... trebuia la un moment dat sa vad cum e, si s-o bifez pe lista ca... facut.
Asa ca... venind asa, incet inspre Timisoara, iaca pe dreapta una ce pare a fi una din acele femei care contra cost pot sa-ti ofere o gramada de iubire. Initial am trecut mai departe, dar apoi am intors masina. What the hell, man!
De multa vreme as fi vrut macar sa stiu ce tarife sa practica la dragostea de pe margina drumului, ca nu tii unde te duce viata. Da, de fiecare data trec in viteza pe langa ele, grabindu-ma la te-miri-ce intalniri, cu te-miri-ce clienti.
Acum, aducandu-mi aminte, ma pufneste rasu'.
Era ea cam urata, dar parca avea toti dintii-n gura, neagra la culoare, dar la cata vreme petrece in soare e si normal. Fiind in postura de pasagerul din dreapta, mi-a fost mai usor sa "tratez". Adevarul e, gandind acum, "la rece" ca nici nu prea stiam ce sa-i spun. Stiam eu ca cu astea e bine sa nu ai inhibitii, ca nu-si au rostu', si ca trebuie sa fii hotarat, dar pentru mine era ceva nou asa ca... la teorie eram tare, trebuia exersata practica. Eram imbracat, ca dupa o intalnire de afaceri ce tocmai o avusesem.
Eu: salut! ce faci?
Ea: ciau! la munca. ce vrei?
(intrebarea ei m-a cam luat prin surprindere, trebuie sa recunosc)
Eu: pai... ce stii sa faci?
Ea: depinde ce vrei. aproape toate.
Eu (fara sa-i precizez ca de fapt vreau sa stiu care-i tarifu' pentru o muie): cat costa?
Ea: 350. vrei ?
Eu: de lei ???? adica 3 milioane si jumate????
Ea: nu, de mii. 350 de mii. 35 lei.
Eu (ca in birou' aprovizionare): si reducere, nimic? ca-i sezonu' cald... (si incep sa rad, vazand in urma noastra cum se opreste o alta masina)
Ea: nu-ti fac nici o reducere (si se trage 3 pasi in spate uitandu-se la urmatorul potential client care era deja in spatele nostru) vrei? ma intreba din nou.
Eu: nu stiu, sa-mi fac socotelile...
Ea: imi pierd vremea cu voi! hai, dati masina mai incolo, ca uite, am clienti.
Si am plecat. Pentru ea timpul inseamna bani, iar noi ii cheltuiam in momentul respectiv.
Tariful il stiu acum. Doar ca inca nu sunt pregatit pentru actiune. Dar mai am timp...
Si acum daca e sa facem un calcul cat poti cheltui cu o "prietena" pana sa ti-o bagi in pat, s-ar putea ca cea de pe marginea drumului sa fie ieftina. Dar "prietena" nu e o curva. Ea iti face un favor ca-ti cheltuie banii. Ca iti ofera privilegiul de a-ti pompa "malaiu'" in curu' ei. Si pana la urma, daca esti ghinionist, ramai la stadiul de pompare in cur doar de "moloz".
Bafta!
luni, 17 august 2009
Dedicatia lunii august 2009
Pentru toti cei care au fost la Zagreb si au trait ceea ce si mie mi-ar fi placut sa traiesc, bunei mele prietene Kristina.
Pentru mine unu' cel mai deprimant moment al anului este cel in care sesizez ca din plopii de pe marginea drumului incep sa cada frunzele. Dupa umila mea parere sunt primele frunze care cad. Oricum, pentru mine e semnul irefutabil care-mi spune ca a venit toamna. De multi ani simt un gol in stomac si in suflet cand vad pe trotuar o frunza de plop uscata.
Melodia asta mi se pare ca seamana cu ceea ce simt eu in aceste momente... Ma intristeaza si imi da speranta in acelasi timp. Ma doboara dar ma ridica in acelasi timp. Imi zdrobeste fizicul, dar imi inalta spiritul.
U2- Walk on
And love is not the easy thing
The only baggage you can bring...
And love is not the easy thing...
The only baggage you can bring
Is all that you can't leave behind
And if the darkness is to keep us apart
And if the daylight feels like it's a long way off
And if your glass heart should crack
And for a second you turn back
Oh no, be strong
Walk on, walk on
What you got, they can't steal it
No they can't even feel it
Walk on, walk on
Stay safe tonight...
You're packing a suitcase for a place none of us has been
A place that has to be believed to be seen
You could have flown away
A singing bird in an open cage
Who will only fly, only fly for freedom
Walk on, walk on
What you got they can't deny it
Can't sell it or buy it
Walk on, walk on
Stay safe tonight
And I know it aches
And your heart it breaks
And you can only take so much
Walk on, walk on
Home...hard to know what it is if you never had one
Home...I can't say where it is but I know I'm going home
That's where the heart is
I know it aches
How your heart it breaks
And you can only take so much
Walk on, walk on
Leave it behind
You've got to leave it behind
All that you fashion
All that you make
All that you build
All that you break
All that you measure
All that you steal
All this you can leave behind
All that you reason
All that you sense
All that you speak
All you dress up
All that you scheme..
La frizer
Prima data mi s-a intamplat in 2005 cand m-am dus sa ma frizez la Severin. Peste frizeria aia dadusem din intamplare, intr-o zi morocanoasa. De regula nu merg sa ma tund la barbati. Parca ma simt mai bine cand ma atinge- chiar si-n freza- o femeie. Ei bine asta a fost primul barbat la care m-am tuns.
Dupa ce m-am ridicat de pe scaun, imi cam tremurau picioarele... Asa m-a pieptanat, m-a forfecat, m-a uscat, mi-a facut chiar si masaj capilar inainte de a ma ridica de pe scaun, cu niste atingeri atat de delicate, tandre (cel putin asa mi se pareau mie), incat am avut niste trairi, de am crezut ca a venit momentul sa trec pe invers.
O singura data m-am tuns la el. Iar de atunci, doar la femei. Pana anu' asta.
De regula, locul unde sunt multumit de servicii il frecventez pana apar schimbari. Asa ca, dupa ce am venit de la Severin, am tot cautat frizerie buna, pana m-am mutat in Dacia, ar aici m-am tuns la o tanti tinerica, pana intr-un moment cand a ramas in concediu- (iar mie-mi trebuia urgent o taiere a firelor- despicate, hm!), si am luat intr-o dupa- amiaza frizeriile la rand. Am descoperit 4 la mine-n cartier. Toate ocupte, iar randul era lung... Dar am ajuns pana la urma la una "dupa blocurile gri", unde singurul scaun liber era "tejgheaua" unui barbat. Ei, dupa ce m-a tuns omu' asta (un tip cam de varsta mea) am avut din nou trairile alea, de-ti lasa picioarele tremurande si te face sa-i lasi cat mai mult bacsis.
Omu' cred ca-si face doar meseia, dar mie-mi place cum si-o face: cu pasiune. Asa de bine, ca nu poti sa mergi in alta parte data viitoare.
Asa ca, de circa 6 luni de zile, mi-am gasit frizer.
Si abia astept sa-mi creasca paru'!
Dupa ce m-am ridicat de pe scaun, imi cam tremurau picioarele... Asa m-a pieptanat, m-a forfecat, m-a uscat, mi-a facut chiar si masaj capilar inainte de a ma ridica de pe scaun, cu niste atingeri atat de delicate, tandre (cel putin asa mi se pareau mie), incat am avut niste trairi, de am crezut ca a venit momentul sa trec pe invers.
O singura data m-am tuns la el. Iar de atunci, doar la femei. Pana anu' asta.
De regula, locul unde sunt multumit de servicii il frecventez pana apar schimbari. Asa ca, dupa ce am venit de la Severin, am tot cautat frizerie buna, pana m-am mutat in Dacia, ar aici m-am tuns la o tanti tinerica, pana intr-un moment cand a ramas in concediu- (iar mie-mi trebuia urgent o taiere a firelor- despicate, hm!), si am luat intr-o dupa- amiaza frizeriile la rand. Am descoperit 4 la mine-n cartier. Toate ocupte, iar randul era lung... Dar am ajuns pana la urma la una "dupa blocurile gri", unde singurul scaun liber era "tejgheaua" unui barbat. Ei, dupa ce m-a tuns omu' asta (un tip cam de varsta mea) am avut din nou trairile alea, de-ti lasa picioarele tremurande si te face sa-i lasi cat mai mult bacsis.
Omu' cred ca-si face doar meseia, dar mie-mi place cum si-o face: cu pasiune. Asa de bine, ca nu poti sa mergi in alta parte data viitoare.
Asa ca, de circa 6 luni de zile, mi-am gasit frizer.
Si abia astept sa-mi creasca paru'!
joi, 13 august 2009
Ajutor !!!
Liviu, e prietenul meu cu care am fost plecat o saptamana in concediu.
Liviu e deceptionat, pentru ca a primit un sut-n-cur de la prietena lui, si nu-si revine de cateva luni de zile.
Liviu e un baiat extraordinar, dar care n-are liniste. Merge la munte, merge cu bicicleta, se catara cand are ocazia, face sport, e director de vanzari, etc, bla, bla, bla...
Desi-l sfatuiesc in toate felurile, nu reuseste sa-si gasesca o persoana asupra careia sa faca un mic "transfer de afectiune" (zic eu). La ora asta nu stiu ce sa-i mai spun, cum sa-l mai impac. E plin de energii negative pe care nu vrea sa le arunce naibii afara. Ce dracu sa-i mai zic, ca cre' ca i le-am zis pe toate, dar acum el e deceptionat de regnul femeiesc, si gata!
Asa ca... Apel umanitar: este nevoie aici de o femeie care sa-i futa cateva suturi in coae si sa-l trezeasca la realitate. Aviz amatoarelor de senzatii noi, prietenelor voastre singure, oamenilor care pot sa-i dea un sfat bun.
Multumesc anticipat pentru ca sunteti alaturi de mine in incercarea de a mi-l scoate pe Liviu din cacat.
Liviu e deceptionat, pentru ca a primit un sut-n-cur de la prietena lui, si nu-si revine de cateva luni de zile.
Liviu e un baiat extraordinar, dar care n-are liniste. Merge la munte, merge cu bicicleta, se catara cand are ocazia, face sport, e director de vanzari, etc, bla, bla, bla...
Desi-l sfatuiesc in toate felurile, nu reuseste sa-si gasesca o persoana asupra careia sa faca un mic "transfer de afectiune" (zic eu). La ora asta nu stiu ce sa-i mai spun, cum sa-l mai impac. E plin de energii negative pe care nu vrea sa le arunce naibii afara. Ce dracu sa-i mai zic, ca cre' ca i le-am zis pe toate, dar acum el e deceptionat de regnul femeiesc, si gata!
Asa ca... Apel umanitar: este nevoie aici de o femeie care sa-i futa cateva suturi in coae si sa-l trezeasca la realitate. Aviz amatoarelor de senzatii noi, prietenelor voastre singure, oamenilor care pot sa-i dea un sfat bun.
Multumesc anticipat pentru ca sunteti alaturi de mine in incercarea de a mi-l scoate pe Liviu din cacat.
joi, 6 august 2009
marți, 14 iulie 2009
"Continuarea povestii"
Am ajuns sa-mi pun probleme, ceea ce inseamna (ca am) cu certitudine o inclinatie spre evolutie. Problemele astea acum 10 ani nu mi le puneam. Luam viata mai usor, totul se simplifica atat de mult, incat ma intreb daca imi faceam vreo grija.
Acum, sunt indragostit. Asa-mi place mie sa cred, si asa si este. Toate ca toate, pana la lucrurile serioase. Sau pana cand lucrurile devin serioase.
Ii luasem un buchet de flori. De camp. Viu colorate, si de multe feluri in buchet.
M-am gandit: la un moment dat, trebuie intr-o relatie, sa te incerce acel sentiment nobil al apartenentei. Cineva iti apartine, tu apartii cuiva. Iar acel cinveva/ cuiva devine cea mai importanta persoana. Si din momentul ala, nu mai poti spune: "imi esti draga". Sau... "imi placi foarte mult". Sau... "imi place sa petrec timpul cu tine", "imi place compania ta". Sau... "esti o scumpa"- asta e cam de cacat, da' am spus-o de cateva ori, ca asa simteam nevoia. Ei, din momentul ala, poti comasa toate aceste expresii intr-una, toate atributele le poti face un verb, iar toate verbele se rezuma la acelasi- unu' singur: te iubesc.
Ma gandisem ca daca e sa-i spun ca o iubesc, macar sa asocieze acest lucru cu un buchet de flori. Am avut ghinion. Cand mi-a deschis usa, (nu-mi mai amintesc foarte bine, pesemne cred ca aveam putine emotii), dar vorbea la telefon. Nu era vina ei ca nimerisem intr-un moment prost. I-am spus ce simteam. Din cauza situatiei, proaste de altfel, nu am simtit cu ca m-as fi usurat in vreun fel. Am petrecut o seara frumoasa impreuna, cum de altfel ne-au fost toate serile pana acum, de cand am inceput sa ne vedem doar noi2. Vorbim foarte mult, dezbatem toate problemele noatre, ale omenirii- dar ale noastre sunt mult mai multe si mult mai importante, ne strangem in brate, ne pupam, ne iubim. Pana la sfarsitul serii cand a adormit la mine in brate, i-am mai spus de doua ori...Ea a adormit, iar eu am ramas pe ganduri: exista un timp optim pentru asemena declaratii? M-am avantat eu prea repede? Grabesc oare lucrurile fara sa-mi dau seama, bazandu-ma doar pe impulsul de moment? Acest impuls imi place. Si acum as avea acelasi impuls daca ar fi langa mine, deci cred ca e vorba doar de momente diferite. Noaptea a fost un sfetnic bun: m-a sfatuit la fel!
Dormea ca un copil (prea) mic, si prea serios pentru varsta lui. De o dragalasenie si o inocenta debordanta, care te face sa-l indragesti oricum.M-am uitat la ea si m-am mai gandit o data: chiar o iubesc... 
vineri, 3 iulie 2009
Recomandarea lunii iulie
Am fost certat pentru faptu' c-o iau razna. Pentru faptul ca scriu ceea ce majoritatea nu vor sa citeasca. Sau nu trebuie sa citeasca. Pentru ca scriu ce ar trebui sa tin pentru mine. S-a abtinut persoana respective exact un an de zile.
Apropo: am implinit un an de blogg-areala. O alta persoana mi-a spus ca-mi cladesc o carte de vizita extrem de proasta (dar, adaug eu, e una facuta dintr-un carton de cea mai buna calitate). Hi, Hi!
Primei persoane care m-a certat, ii dedic... toata atentia mea. Celei de-a doua, urmatoarea piesa:
Apropo: am implinit un an de blogg-areala. O alta persoana mi-a spus ca-mi cladesc o carte de vizita extrem de proasta (dar, adaug eu, e una facuta dintr-un carton de cea mai buna calitate). Hi, Hi!
Primei persoane care m-a certat, ii dedic... toata atentia mea. Celei de-a doua, urmatoarea piesa:
Culmea... amandoua sunt femei.
miercuri, 1 iulie 2009
Singur, in parcare
Eram in ultima masina care parasea parcarea super-market-ului. Ora 23. Statusem sprijinit de masina in timp ce vorbisem la telefon. Cred ca 30 de minute. Am inchis urandu-ne noapte buna, dupa care cateva minute am ramas pe ganduri...
Adia un vant destul de rece pentru luna iunie. Si asa dintr-o data, ca din senin, o pala de vant ce mi se stracurase prin tricou mi-a trimis in nari izul de parfum. Imi era cunoscut, dar nu familiar. M-am uitat imprejur: nu era nimeni. Era parfum de femeia. Era parfumul EI. L-am simtit, desi eram la 400 km departare. Era cu mine. Se gandea probabil si ea la mine, asa cum si eu ma gandeam la ea, in acelasi moment si imi transmisese asta. Ne gandeam unul la celalalt. Si cu izul ei de parfum inca persistand, am realizat ca de fapt sunt pe alta lume. In lumea mea. Departe de prostie, mizerie, misoginism, frustrari, crima, religie, prieteni. Eram singur, in parcare. Dar, desi eram singur, o aveam langa mine.
Priveam parcarea de sus, de sus de tot, din al 9-lea cer. Iar de acolo, si doar de acolo, iubeam lumea. Cu a ei prostie, mizerie, misoginism, frustrari, crima, religie, prieteni. O iubeam pentru ca nu imi pasa de ea.
As fi vrut sa ascult REM- Nightswimming, care mi se parea ca se potriveste cu ceea ce simteam.
As fi vrut sa-i dedic The Doors- The spy, care mi se parea ca se potriveste cu ceea ce simte.
In seara aceea realizam de fapt ca... m-am indragostit.
luni, 29 iunie 2009
Post violent
Azi am primit un comentariu vis-a-vis de blog, pe telefonul mobil: "foaaarte interesant blog-ul asta...". Si de atunci io stau si ma intreb daca m-am tampit io, sau lumea a facut saltul spre integrarea in absolut. Daca si blogu' asta e interesant, putem sa ne taiem toti imprejur.
Mi-am adus aminte astazi la un boutique ca ma cheama Petre. Vanzatoarele vroiau sa "ma taxeze" de doua ori, asa... cu ocazia lu' Petre. Brusc, mi-am amintit ca mai am un nume. Care e in plus, si de altfel, nici nu-mi place.
Cum ramasesem restant cu o poveste despre "iubeti-va pana va doare", am s-o istorisesc acum.
Virgine... Unii fug ca dracu' de tamaie, altii le vor cu toata fiinta. Imi aduc aminte de doua in viata asta. Cu placerea varstei la care eram atunci. Dar parca mai batran fiind am gustat-o cu o mai mare placere.
Anyway... demult imi doream sa fut o virgina. Da' sa fut! (Pentru mine, femile se impart in 3 categorii:
1. femei pe care le futi;
2. femei cu care te futi;
3. femei cu care faci dragoste.
Nu dupa multe cautari, am si gasit-o. Nici frumoasa, nici urata, destul de desteapta, da' nu prea, la fizic... se poate mult mai bine. Una din acele femei care nu-"ti spun" nimic.
Vroiam sa ma dezbrac de tot misoginismu' din mine, si s-o imbrac pe ea cu el. Citeam cand eram tanar, ca dezvirginarea cea mai usoara e cand ea isi pune picioarele pe umerii tai. Pozitia "umeri- craci" pentru profani. Ei, eu vroiam sa fut o virgina pe la spate- doggy style. Asa ca, dupa 5 tone de santal si 3,5 de fresh-uri prin diverse carciumi, se lasa convinsa proasta, si ma onoreaza cu prezenta in modesta-mi locuinta, care spre surprinderea mea ii si place. Stiam ca are 25, si se obisnuise sa si-o traga doar in cur, chiar incepuse sa-i placa la nebunie. O vedeam dupa cum ii luceau ochii cand vorbea despre asta. "Pasarica" era neprihanita, fiindca... "ma doare".
Lugu- lugu, si ne apucam de treba. Premeditasem chestia. Asa ca, o pun pe biata fata in 4 labe (la un moment dat) si dupa prelungi mangaieri si alte artificii asezonate, asa, pe neasteptate, adica cand ii era lumea mai draga, si cand credea ca totul merge ca uns, ma imping in ea cu toata puterea.
Eu m-am panicat la inceput, dar mi-am revenit, ca trebuia neaparat. De durere, fatuca pe langa faptul ca a urlat de s-a declansat la Londra alarma aeriana, s-a izbit cu atata putere cu capu' de perete, incat a declansat in cartier un cutremur de 7,35 grade pe scara Richter. Io am crezut ca vrea sa treaca la vecinu', ca io n u aveam nimic de mancare, da' nu era asa.
Ati vazut cum se zbate o gaina fara cap? Cam asa ceva aveam eu in pat... Pe perete sange, ca din cap siroia sange, iar dintre picioare sange, de aveam impresia ca am o fantana arteziana de camera, din dormitoru' lu Dracula. Ea... cazuta cam lata, io cu galeata de gunoi plina cu apa ii dadeam sa bea sa-si revina. Si i-au trebuit 2 galeti ca sa se ridice in fund, dar fara sa stie unde e, cine e, si unde se afla. Telefon la 112, salvare, vecini in pijamale, speriati de criminalu' de la etaju' 1, si o sangeranda abundent, de mi-a fost rusine sa o las pe mana salvatorilor de pe ambulata. Acum e ok. Nu mai e virgina. Dar tot in cur se fute. Ca altfel o doare capu'. Are in minus un himen compact, dar are in plus 10 copci in moalele capului.
Liviu, zicea dupa ce si-a pierdut timpul citindu-mi aberatiile ca sunt acid, rau, violent (asta ca am tradus printre randuri) intr-un mod gratuit. Degeaba. D'am pulea. Ca eman "frustrari" prin toti porii. Acum, sunt nervos. Plin de draci. Dracii se uita in ohii mei si rad. Si mie mi-e ciuda. Am fost catalogat iar ciudat- probabil nebun in traducere libera.Bine, M ai avut dreptate. Hei, puneti-ma in camasa si ardeti-ma pe rug, pentru ca as putea naste monstrii.
Eu rasfoiesc uneori posturile vechi. Si zambesc...
Maine voi face ceva ce n-am mai facut niciodata. Va tin la curent.
duminică, 21 iunie 2009
De la S la N
Cum fusesem plecat in zona Olteniei saptamana precedenta, si cum colegii de la club veneau la catarat si la finla cupei Romaniei la fotbal la Tg Jiu, am ramas in Cheile Sohodol. Cum era de asteptat am ajuns primul, pe la ora 17. Numa' bine sa apuc sa mananc, sa dorm putin la soare si 
sa fac niste poze... Extraordinar de 
fain locu' de catarat, m-am indragostit la prima vedere- (la max. 20 km de Tg. Jiu, drum asfaltat pana la iesirea din chei, chiar si mai incolo). Demoralizant este in weekend, cand se umple de cretini. Dar, luand in cosiderare ce se intampla in alte locuri, aici a fost chiar...ok. Am catarat din nou! Yupyyy! (urlu si io ca o pizda proasta). Iar de data asta, cu toate ca am stat tot cu catatu' la cur de frica, "m-am dat" chiar mai bine decat acu' o luna la Herculane. 
sa fac niste poze... Extraordinar de 
fain locu' de catarat, m-am indragostit la prima vedere- (la max. 20 km de Tg. Jiu, drum asfaltat pana la iesirea din chei, chiar si mai incolo). Demoralizant este in weekend, cand se umple de cretini. Dar, luand in cosiderare ce se intampla in alte locuri, aici a fost chiar...ok. Am catarat din nou! Yupyyy! (urlu si io ca o pizda proasta). Iar de data asta, cu toate ca am stat tot cu catatu' la cur de frica, "m-am dat" chiar mai bine decat acu' o luna la Herculane. 
Iar munca, iar deplasare, iar Bistrita... A fost pentru prima oara cand am iesit sa vad orasul si altfel decat prin parbriz. Asa ca am facut o plimbare de vreo 2 ore. Oras dragut, dar care nu impresioneaza. Aici am vazut cele mai multe "bombe", "birturi", "spelunci", cum vrei sa le spui, dinaintea desfiintarii Combinatului Siderurgic Hunedoara incoace. Din alea cu fete de masa in carouri alb-rosii.
Eugen + Mara = love, m-am gandit la voi cand am pus pozele astea...
Sambata care tocmai a trecut, trebuia sa plec in concediu. In Fagaras, cu prietenul Liviu. Din cauza unor motive subiective, nu am mai plecat. Am fost demoralizati tot weekendu', iar acum, sunt intr-o asa pasa proasta, de-mi vine sa ma tai cu lama. S-a transformat intre timp in una din crizele de personalitate de la 30... Futu-i!
joi, 11 iunie 2009
2 din DEX
Ma intreba o pizda deunazi pe messenger- acest flagel al comunicarii, daca sunt misogin. Aceeasi veche poveste. Da' nu stiu de ce mi se urca sangele-n cap cand imi spune cineva asa ceva. Si mai ales daca e o femeie. Si stiu ca nu ar trebui (sa mi se urce), si ca e normal (sa ma intrebe). (De fapt, in ziua de azi, daca intrebi o femeie care a fost ultima carte la care s-a uitat intr-un raft de librarie- NU pe care a citit-o, o sa te intrebe daca esti misogin.) Am intrebat-o daca cunoaste termenul, si evident mi-a dat acelasi implacabil raspuns. Ca da. Normal.
Fa, fi-ar mata-al dracu' care te-a facut asa de proasta, uite aici explicatia termenului. Si intelege ca daca as fi misogin, din ura v-as bate pe toate, pana v-ati caca pe voi, pana v-ar curge cacatu'-n cizmele alea pe care le purtati si acum vara, asezonte cu rochite.
MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s.m., adj. (Livr.) 1. S.m., adj. (Bărbat) care urăşte femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură faţă de femei. [Var.: misoghín, -ă s.m., adj.] – Din fr. misogyne.
Exista un termen la moda- am vazut io! Toti se cred mai intelectuali, mai rafinati psihologi daca-l folosesc. Si multi il folosesc asa... cu o tonalitate... (cam cum era privit un tuns chel pe vremea lu' Ceausescu- era o paralela) de superioritate scarbita fata de persoana fata de care se adreseaza.
Toti isi manifesta intr-un fel sau altul dferentele fata de semeni. Nu mai poti fi o entitate diferita fata de normalul vecinului, fara sa fi catalogat ca atare.
Asa cum ati ghicit de fapt, acest termen en vogue este frustrare- frustrat.
Bai, handicapati mioritici! Daca mamele voastre fumau cand erau insarciante cu voi si se futeau in cur in acelasi timp cu vecinu', in timp ce cu cealalta mana vorbeau la telefon cu tataia care era la munca ca sa aduca bani sa puteti creste, iar voi ati iesit prea inteligenti pentru lumea asta mitocana, nu inseamna ca asta s-a intamplat peste tot. Mai ho, ca ma exasperati.
Da, mi-am facut blog! Ca sa va pot fute-n gura pe voi, toti astia inteligentii. Ca asa am vrut. Si asa-mi place... imi provoaca niste placeri... pe care nu le-am mai avut pana acum. Ar trebui sa incercati. Uite, asta-i frustrarea:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înşela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Citeste si da mai departe!
Urmatoarea postare: despre cum i-am spart capu' prietenei mele. ha, ha, ha!
Fa, fi-ar mata-al dracu' care te-a facut asa de proasta, uite aici explicatia termenului. Si intelege ca daca as fi misogin, din ura v-as bate pe toate, pana v-ati caca pe voi, pana v-ar curge cacatu'-n cizmele alea pe care le purtati si acum vara, asezonte cu rochite.
MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s.m., adj. (Livr.) 1. S.m., adj. (Bărbat) care urăşte femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură faţă de femei. [Var.: misoghín, -ă s.m., adj.] – Din fr. misogyne.
Exista un termen la moda- am vazut io! Toti se cred mai intelectuali, mai rafinati psihologi daca-l folosesc. Si multi il folosesc asa... cu o tonalitate... (cam cum era privit un tuns chel pe vremea lu' Ceausescu- era o paralela) de superioritate scarbita fata de persoana fata de care se adreseaza.
Toti isi manifesta intr-un fel sau altul dferentele fata de semeni. Nu mai poti fi o entitate diferita fata de normalul vecinului, fara sa fi catalogat ca atare.
Asa cum ati ghicit de fapt, acest termen en vogue este frustrare- frustrat.
Bai, handicapati mioritici! Daca mamele voastre fumau cand erau insarciante cu voi si se futeau in cur in acelasi timp cu vecinu', in timp ce cu cealalta mana vorbeau la telefon cu tataia care era la munca ca sa aduca bani sa puteti creste, iar voi ati iesit prea inteligenti pentru lumea asta mitocana, nu inseamna ca asta s-a intamplat peste tot. Mai ho, ca ma exasperati.
Da, mi-am facut blog! Ca sa va pot fute-n gura pe voi, toti astia inteligentii. Ca asa am vrut. Si asa-mi place... imi provoaca niste placeri... pe care nu le-am mai avut pana acum. Ar trebui sa incercati. Uite, asta-i frustrarea:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înşela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Citeste si da mai departe!
Urmatoarea postare: despre cum i-am spart capu' prietenei mele. ha, ha, ha!
marți, 9 iunie 2009
30's
N-am avut nici cea mai mica intentie sa ne strangem ca si "club 30", dar asa a iesit. Ion a fost cel care a scazut media de varsta... Duminica ne-am adunat la 8, am plecat la 9, iar pe la 12 eram pe biciclete inspre Cuntu, cu destinatia finala vf. Tarcu, de unde urma sa coboram pe biciclete.
Pana la Cuntu am facut aproximativ o ora, iar pana pe Tarcu inca 2. Daca in prima parte am mers destul de mult in sa, in partea a doua, am impins la biciclete 2 ore, "de ne-au intrat picioarele-n cur"- vorba lu' Mihai. Am urcat 750 m diferenta de nivel doar impingand biciclete. Fetele au lasat bicicletele la Cuntu, insotindu-ne pe jos.
Neatzu, Liviu, Diana, Oana, Ion, Marius si subsemnatu'.
Pana la Cuntu am facut aproximativ o ora, iar pana pe Tarcu inca 2. Daca in prima parte am mers destul de mult in sa, in partea a doua, am impins la biciclete 2 ore, "de ne-au intrat picioarele-n cur"- vorba lu' Mihai. Am urcat 750 m diferenta de nivel doar impingand biciclete. Fetele au lasat bicicletele la Cuntu, insotindu-ne pe jos.
Neatzu, Liviu, Diana, Oana, Ion, Marius si subsemnatu'.
Ca sa nu spun ca traseul de fapt a fost mult prea tehnic si greu pentru mine, promit ca voi reveni peste cativa ani, cand voi fi mai antrenat. Am si luat prima cazatura mai zdravana, adica cu saritura peste ghidon. Adica am fost de tata pula! De data asta nu pun poze aici. Le vom pastra pentru noi. De data asta doar materialele filmate: prost, dar ce inceput nu e greu?
In alta ordine de idei, m-am simtit extraordinar de bine. Mai ales cand pe langa noi treceau sportivii pe ATV-uri, sau pe motociclete... Ma simteam mai... tanar, mai in forma, mai... oricum mai bine.
Weekend-u viitor, la catarat, pe cheile Sohodol-ului. No, Oana, e bine? N-am pus poze cu tine pe blog. "E ceva personal..." my ass!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
